Poezie
Iarna
1 min lectură·
Mediu
E iarnă iar, mă simt perfect valabil
Și bun și nou, cu sufletul senin.
Zăpada mă descântă, pios la ea mă-nchin,
Iar gerul mă călește, nu-s eu cel vulnerabil.
Tăcere albă-i totul, o bună terapie
Pentru un suflet gol, prea rud și pesimist.
Microbii de gândire și paraziții-n chist
Ce-mi măcinau ființa uciși sunt. Morți să fie!
Dreptunghiulare forme de blocuri se-nfiripă
Din albul rustic și artistic infiltrat
În macadamul rânced și praful măcinat
Un an întreg de-orașul obosit. Îi pune-aripă.
Și zboară pân\' la ceruri sărmanul meu oraș...
Tot alb este și cerul. Și globul nevăzut
De sticlă diafană cuprinde solul mut.
Cu el se joacă Dumnezeu, copil golaș.
Și-l zgâlțâie și îl răstoarnă tot,
Ca fulgii să se zbată cu duiumul,
Să răspândească curățenia și drumul
Să mi-l arate către Ceruri...Asta-i tot.
013.903
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Câșlariu Ciprian Mihai. “Iarna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/caslariu-ciprian-mihai/poezie/57185/iarnaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Bun venit pe site! Citesc la tine în pagină că ești din Iași.
În Iași există de aproape un an de zile o comunitate de poeziști. Te așteptăm și pe tine să participi la cenaclurile noastre săptămânale. Amănunte despre cenaclu poți găsi aici.