Ce e poetul?
Poetul e un bijutier Ce-ncântă lumea cu magia-i migăloasă, Sau are doar fler Aranjând ușor cuvintele-n rime apoase? Poetul e un creator De imagini, forme și vise mântuitoare, Sau doar un
Avocatului
Fapt este că un avocat - Ãsta-i adevăr din veci - Câștigă mâncând rahat, Dar el zice că-s...ciuperci
Lene. În metru pătrat de birou
Nu credeam să-nvăț a munci vreodată; Pururi liber, înfășurat în plapuma-mi, Ochii mei nălțam visători la ecranul Televizorului. Când deodată tu răsăriși
Octombrie
OCTOMBRIE Pornit-ai iar la pas, și arbori de pripas Îți străjuiesc cărarea de hiacint. Prin foșnet mort și proaspăt, de calci în pas de vals, Frisoane seci de aur te cuprind. E luna
Febrila resemnare
Nu vreau sa pot, ci doar să știu. Nu vreau să fac, ci doar să fiu. În lânceda sclipire oarbă Mereu mă zbat, mereu am treabă. Zaraf cu bani nicicând n-am fost Și viața-mi n-o știu pe de
Cafengiilor
Trăind în cercul vostru strâmt Cafeaua vă petrece: Ci eu, în lumea mea mă simt C-aș bea o bere rece!
Pastel
Dimineața lină-i viața, Și e sfântă și curată... Rouă multă-i dimineața, Te preschimbă de îndată. Vezi cum iepuri suri răsar, Din umbrar de varză. Iarba scapără amnar În luciri de
Sibelius
Liniște-n tendoane, furnicături în carne Cuprindu-mi corpul îmbălsămat cu stres. Ascult în căști Sibelius, Pletoase sălcii ude Pe-un mal lutos, nocturn peisaj ales Mi se-nfiripă-n
Iarna
E iarnă iar, mă simt perfect valabil Și bun și nou, cu sufletul senin. Zăpada mă descântă, pios la ea mă-nchin, Iar gerul mă călește, nu-s eu cel vulnerabil. Tăcere albă-i totul, o bună
Pastel de pădure umedă
De departe se vede cum norii de ploi Își pierd din prestanță în zare... Amurgul se-așterne, zbârcitul noroi Se zvântă în valea cea mare. Cu a lor schelete de imenși luptători Molizii zbârliți
Să bem atomul!
Vezi la mese fețe ascultătoare De ale atomului fatale puteri Ce sunt și astăzi atotcovârșitoare, Doar ele n-au știut nicicând căderi! Mizantropia păcătoasă naște În sufletu-mi de iluzii
Siestă
E miezul de zi, Morpheus mă-mbie Să dorm nemișcat, Departe luat, Și nimeni l-amiaz de mine să știe. Aș vrea ca să dorm, să pot să privesc Azurul eteric Și evul himeric Și-apoi, când mă
Nimic
Nimic nu simt, nimic nu fac. Nimic nu am, nimic nu plac. Nimic nu-i foc, nimic nu-i joc. Nimic serios, nimic pios. Eu am doar vălul de iluzii Ce lenea-o dă și n-am concluzii La tot ce
