Poezie
gânduri ascunse în iarbă
für Pater Lucian Bulai aus Bergen
1 min lectură·
Mediu
eu sunt ascuns și nu vine nimeni să mă caute
nu pot să plâng decât dacă mă vede cineva
acolo
alunecăm ca o șaică
printre obstacole lichide
aparent
iarba e arcuită ca o viață
al cărei miros suntem
sau nu suntem
ridică-te și vezi
cum plâng caii singurătății
caii nimănui cum plâng
ascuns și cum pe noi ne țin departe lucrurile
care cândva nu s-ar fi despărțit
nici într-o viață de serafim
adevăraților prieteni li se aseamănă
umbrele
cărora le poți vedea deodată chipul senin
inimile
într-o altă ordine a firii
atunci când nu sunt
e ca și cum nici n-aș fi fost
și alunec
pe o apă lăuntrică
până acolo
unde a fost visul tău
023480
0
am descoperit "gânduri(le) ascunse în iarbă "și mi-au păcut, iar strofa aceasta:
"iarba e arcuită ca o viață
al cărei miros suntem
sau nu suntem"
îmi amintește de cuvintele lui Pleșu: "„Ni se cere să nu fim urât mirositori, amari, acri și nesărați, să ne îngrijim ca la urmă să fim o hrană plăcută Domnului”.".
Ottilia Ardeleanu