carmen mihaela visalon

Imaginea este buna, sonorul lasa un pic de dorit...

Parerea mea este ca: poezia e super. Si, mai devreme sau mai tarziu, fiecare pasare isi cauta poetul sau. Una este sa fredonezi-la, la, la; alta, sa canti pe note; si... cu totul si cu totul de aur, sa ai un libret de calitate!!!
Si, daca finalul ar fi adevarat, ai AVEA sansa sa-l gasesti pe cel mai bun. As putea sa trec in revista diverse cazuri celebre din istoria romantata a literaturii romane, in care s-a lasat cu gasirea celui cautat, si oarece avantaje.
Ioana draga, Ionut te-a rugat sa stergi poezia pentru ca finalul nu este sincer.
As putea sa fac o lista cu toate datele inscrise pe foaia de zestre a IBG, dar, cum spui tu, nu risc un offTOPIC.
PS: Stiu ca de-ai fi fost poeta, ar fi trebuit sa folosesc formula: Cunoste-te pe tine insati, dar...cum am mai spus, eu nu cred in doctorite, ci in doctori, in inginere, ci in ingineri, in bucatarese ci in CHEF.
Sunt curioasa ce ne pregatesti pentru maine, tot o piesa de colectie?

domna privește în spatele genelor coborate intr-un dialect braille trec domni parfumati purtand rafinatadeneulsubhainadegala
negru tabloul mint breeze and tenderness
before sunset, before sunset,
mareea fredonează aria timpului calp

amante, amanti,
printre cearceafurile de satin urla luna
in cheia sol

la capatul noptii, ziua, la capatul zilei, inghetul
ierburi prizate incalcite in sifiliticul zambet al fetei cu coasa roz, sanii verzi ai istoriei picura calea lactee, cerul instelat deasupra noastra si legea amorala in noi.

filozofii n-au timp de iubire
femeile n-au timp de filozofi
vanilla flavour, este culoarea destinului
love for sale

I think that\'s enough for a summer darling

In unicul sens giratoriu al destinului, s-a intamplat sa se intample, sa fiu martora unor intamplari, atat de lipsite de logica, incat, am inceput sa cred ca, tot ce aduce ghinion, poarta noroc, si tot ceea ce poarta noroc, sfarseste prin a dinamita statuia lui Budha, pentru ca ne leaga de maya cu lanturi de flori. Poezia asta este foarte veche. Ea face parte dintr-u ciclu care se cheama: Istoria prietenilor mei, din care am postat mai demult o poveste despre moarte: Lenti, seful de gara.
Acum, in amintirea intalnirii de la Paltinis iti las un citat din Noica, si un link unde gasesti textul integral:
Viața omului și a culturilor reprezintă, la drept vorbind, o dezbatere între regulă și excepție. Natura, ca și omul, stau sub legi; omul își prescrie în plus, pentru comportarea sa, reguli; el instituie, pentru acțiunea sa în lume, norme. Însă legile, regulile, normele admit în fapt abateri. Vom încerca să arătăm că abaterile nu se ivesc numai în fapt, ci că sînt și de drept. Le vom cuprinde pe toate sub formularea „excepții față de regulă“ și vom sugera, cu ajutorul lor, o prezentare a tipurilor de om din perspectiva tipurilor de cultură la care conduc excepțiile față de regulă. Există cinci feluri de excepții: unele care infirmă regula, altele care o confirmă, cele care o lărgesc, cele care doar o proclamă și, în fine, cele care devin ele regula.
(http://dragosh.com/Constantin_Noica-Modelul_Cultural_European.html)

Onorata de vizita.

carmen

PS: Ai apuncat sa citesti Rafail Noica?

Parerea mea este, ca Tania, sa lase titlul in toata maretia sa acronimica, pentru ca nimic nu este atat de poetic si deopotriva atat de prozaic ca \"și celelalte\".
Cat despre bucuria de a te intalni in salonul Amelie, ea este fara margini, mai ales ca si tu, si Nastia, si Silvia Caloianu marturisiti acelasi lucru: regasirea in poezia Taniei, care este PROFUND ANIMA.
Cu mare drag,
carmen
PS: Tania, iarta-mi prostul obicei de a intra in vorba cu invitatii tai, dar nu am rezistat sa nu o salut pe Doamnna de Santal:)

\"unde e laboratorul astrologic întreb?\"

unde sa fie, in zona unde oamenii devin zei, din imprejurimile Teotihuacanului.

Daca vrei, iti arat si o fotografie a zeului, pentru ca cititorii tai sa impartaseasca cu Amelie, bucuria degustariilor speciale.

Bowl with images of the Chocolate God
Mexico or Guatemala, 400-600, stone
CACAO AND THE CHOCOLATE GOD



sursa: http://www.nga.gov/exhibitions/2004/maya/lifeatcourt.htm

ciocolată amară nespus de amară, ca orice schimb comercial,
chiar daca, uneori, rarori,moneda arata mai mult decat artistic precum unghiile taiate scurt ca sa nu intepe ochii temnicierului de lux.




Cat despre,
odăile lui stăteau încuiate dar perfect aerisite
avea grijă să-mi încep regulat diminețile
avec café au lait și cutia de grenoble
creme 35% + couverture 60% de cacao et massepain aux noix
și venea negreșit la vizita de noapte bună
cam la ora șoimului maltez sau a altui
film noir humphrey bogart time-show

nu sunt sigura ca in interiorul statuii nu era si un papirus cu povestea de mai jos:

Cacao grows in very moist tropical environments, usually under the high canopy of rainforest. Dried, roasted cacao was ground into chocolate powder and blended with chili, maize gruel, honey, and water to make the most valued beverage of ancient Mexico. Cacao beans became a kind of currency; the white shell replicas from a Maya tomb provided cash for the afterlife.
According to the Popol Vuh, the Maya creation myth that was written down in the sixteenth century, maize and cacao were both discovered when the god K’awiil hurled a lightning bolt at a mountain, breaking it in two and revealing the two plants growing inside. Cacao and maize are therefore closely linked in Maya mythology. The Chocolate God may even have been a special aspect of the Maize God, or perhaps his brother.

plec nu întorc capul
și număr în gând încet
f o a r t e î n c e t
treptele mele
până la tine
sau până dincolo de tine

Plec, dar intorc capul si nu numar treptele pentru ca ma voi intoarce sa comentez mai departe acesta telenovela cu gust de pacat:

truffe blanche noisette sont de vrais délices pour les papilles
frumos miros a migdale și vanilie degetele
doamnei florence iar gura ei aduce a floare carnivoră
își trece umedă limba peste buze un strop
de ciocolată zvâcnește neted pe buza de jos
domnul vincent întinde mâna tresare e-așa
de cald pentru luna mai
iese.

Raspunde-mi te rog la o umila intrebare: este vreo legatura intre vincet cu cicatrice si cel cu urechea taiata.

Cu mare drag,
Carmen

Felicitari.

noroiul curge
coliba haiducilor
e plina de dor

pasarea de in
canta pe streasina gri
efemer e zborul.

covarsitoare EMOTIA, nu covarsitoarea EMOTIE
iertare,

Minunuat. Dovada ca nu ma insel este covarsitoarea EMOTIE cu care ai scris acesta poezie plina de tipat-mut, emotie care ti-am citit-o in omenescul unor greseli ce nu-ti sunt caracteristice: umbre ale copacilor, nici o.
Sper sa vina cineva, care, dupa ce a citit, sa poata sa-si adune gandyrile si sa redacteze un comentariu demn de acesta bijuterie despre durerea \"pantecului apei cand se duce un om.\"
Multumesc.

Recunosc ca mi-a placut poezia, suficient de mult ca sa-mi doresc sa-mi reamintesc cine este Cindy Crawford.

Recunoasc ca sunt vinovata, pentru ca nestiind sa dansez, nu am visat-o nicicand pe Cindy.

Recunosc ca, atunci cand am accesat http://www.cindy.com, mi-am amintit ca am mai intalnit-o, dar ...

Recunosc ca, daca tot am consumat un pic de vreme cu Cindy, am incercat sa aflu cat mai multe despre ea.

Iata ce-am aflat:
Welcome to Cindy.com. We\'ve spent a great deal of time updating and recreating the look and feel of this site. That time allowed me to take a moment and reflect on how fortunate I\'ve been. I\'ve had an amazing run and am blessed with a wonderful, healthy family. I love what I do, but it\'s not who I am. This website is to share some other aspects of me with you.

Here\'s what you don\'t see in the pictures:

I always knew I wanted a family. I love being a mom even more than I thought I would.

I\'m not a party girl.

I wake up early.

I go to \"Mommy and Me,\" and the supermarket and the playground.

I love to read - mostly fiction.

I hardly ever look at fashion magazines.

I\'m not bad at bowling - I actually had it in high school gym class.

My husband thinks I\'m a good cook.

My favorite vacations combine beach and family.

Christmas is my favorite holiday. I know how lucky I\'ve been.

Recunosc, mi-as dori ca Cindy sa viseze si ea, si sa-i scrie lui Mos Craciu: Mai, Mosule, pentru ca am fost cuminte tot anul, adu-mi in dar poezille lui Mireca Florin Sandru, traduse in toate limbile, si daca nu o sa se supere sotul meu(?)-asta va scrie Cindy, doar daca nu a divortat sau nu va divorta pana la Craciun-de Revelion fa sa ne intalnim in casa aceea din visul transformat in realitate.

Recunosc, sunt un pic ticaloasa, cand visez toate aceste lucruri pentru ca am un prieten bun, care si el o viseaza pe Cindy, si, daca ar afla ca eu imi doresc sa se implineasca visul dumneavoastra m-ar acuza de inalta tradare.

Acum despre text. Interesanta simplitatea cu care reusiti sa schitati visul de a avea, ceea ce este mai stralucitor. Istoria omenirii este o varatiune a acestui vis si o consecinta a luptei sau renuntarii la ideea de a-l transforma in realitate.

Interesanta si trezirea la realitatea dar mai ales ultimul vers: \"Iar eu scriu acest poem; mă învelesc cu el și visul poate să vină.\" care ne intoarce de unde am plecat: in lumea poeziei, unde, mai devreme sau mai tarziu, totul este posibil datorita energiilor creatoare ale Cuvantului.

PS: Imi cer scuze dar n-am timp sa corectez pentru ca mai am de comentat. Visul meu este sa invat sa scriu proza.Deocamdata fac exercitii...

O sa revin dupa ce o sa ma dumiresc daca, zeu vacar este Apollo si Câia este \"innoptata\" de Diana, pe vremea cand colindau eu mitologiile facatorilor de piramide:)

Multumesc pentru laude, dar mai ales pentru ca mi-ai comunicat ce nu ti-a placut. M-ar fi ajutat mult sa-mi dai varianta finala, care, in opinia ta, este mai buna.
Totusi, cu riscul de a nu avea dreptate, si de a cobori poezia cu cateva trepte, trebuie sa-ti spun ca eu scriu, pentru mine si pentru ca sunt bantuita de tot felul de fantome, obsesii, sau convingeri.
Una dintre ele este legata de puterea oculta a numerelor, in special a unitatilor. Cred ca sunt energii necreate, de care Dumnezeu s-a servit ca sa ordoneze creatia in multiplele dimensiuni si forme de manifestare.
Cred ca cel care va fi in stare sa-l intelega pe Dumnezeu-asa cum este El prezentat in Evangheliile Eseniene, ca manifestare masculina si feminina deopotriva, va afla cheia spre poarta vietii, iar cel care va intoarce dualitatea in unitate se va elibera de karma. Cel care gaeste cheia spre poarta vietii omoara zeu, cel care se elibereaza de karma moare ca \"eu\". Ce urmeaza, nu stiu, dar, cred ca are legatura cu renuntarea la politeism:)In ceea ce priveste repetitiile nici ele nu sunt doar de dragul artei. Poezia a fost o reactie spontana la poezia domnului Sandru, dar, asa cum am mai spus, subiectul LILI MARLEEN, ma bantuia de niste ani. De cand am vazut filmul, sau poate, de cand am ascultat prima data in germana cantecul. Nu intelegeam nimic decat LILI MARLEEEN: care pentru mine se traducea instantaneu in \"cherchez la femme\", \"cherchez la femme\", Depinde numai de noi daca o vom gasi pe Lilith sau pe EVA.
Acum as putea da explicatii ref. la femeia din noi: anima, sau la ...dar iar am vb. prea mult.
Onorata de vizita. Ganduri bune,
Carmen

Trebuie sa va contrazic. Eu nu scriu poezie \"in joaca\", ci, doar pe nerasuflate, pentru ca, desi lup singuratic, sunt o persoana extrem de comunicativa. Daca subiectul ma intereseaza si/sau impresioneaza si comunicarea nu cere efort, replica se naste de la sine. Verbele mele sunt \"a sti\", \"a impartasi\", \"a aplauda\", \"a cuvanta in scris\", asa ca nu rezist sa nu dau o replica la o poezie care reuseste sa pescuiasca din adancuri intrebari sau raspunsuri importante. Uneori, uit automat aceste comentarii pentru ca sunt prea subtiri, alteori, bag commul in \"service\" si-l prelucrez pe forma, sau pe fond, si dupa un timp, daca nu-l pierd, il postez.
Rareori, sunt atat de \"incantata\" de replica incat, imediat, o public de sine statator.
In cazul in speta, suntem in situatia de la punctul 3. Lili Marleene, zacea in mine de un lung amar de ani...poezia dumnevoastra a scos-o la suprafata. Poezia Silviei, desi minunata, este mult mai egocentrista, si nu pot sa o consider ca sursa de inspiratie, deoarece nu are nici o legatura cu ceea ce ma framanta pe mine: inutilitatea razboiului creator de progres spre nicaieri.
Cat despre productivitate, eu as numi-o mai curand receptivitate si dorinta de dialog.
In ceea ce priveste nevoia de a ma vedea pe site, mi-e teama ca judecati tabloul dupa \"detaliu\". Sunt multe de spus legate de acest subiect si un raspuns amplu v-ar plictisi.

Onorata de vizita. Ganduri bune.

scarpini pamantul si cerul obligandu-le, nu obligandu-l

Lucian,

De cate ori intru pe pagina ta, ma surprinde firescul cu care surprinzi universul, la lumina unui bat de chibrit.

De la fazele lunii, la firul de plop scarpini pamantul si cerul obligandu-l sa se dezmorteasca in linistea privitorului care stie sa deguste ceea ce vede.

Mai departe, cel care vrea si poate, poate,
filozofa: \"PRIVESC DECI EXIST\" si cei 2 plopi si niste gandaci, rosii si negrii, sunt aici si acum ca eu sa aflu ceva. CE?

Pana vei afla raspunsul si ni-l vei comunica si noua, o sa te mai citesc cu mare drag.

Cu multumiri,
carmen

PS: si pt ca tot a venit vb, de ziua a 3-a, hai sa-ti las
un extras din Rudolf Steiner:
\"Tot acum se condensează pentru prima dată ceea ce existase mai înainte într-o stare mult mai spirituală. Am arătat deja că formele vegetale de viață care apăruseră în ziua a treia a Creației nu trebuie să ni le reprezentăm sub formă de plante individuale, crescând pe sol așa cum sunt în prezent, ci, ținând seama de ce spune Biblia despre apariția plantelor („fiecare după felul și asemănarea sa\"), știm că ne aflăm în prezența unor suflete-grupă care există în stare astrală și eterică, în sânul corpului astral al Pământului. Ceea ce descrie Geneza în ziua a treia, apariția regnului vegetal, nu ar fi putut fi perceput cu simțurile fizice, ci numai cu ajutorul organelor suprasensibile de clarvedere. De la perioada lemuriană la cea atlanteană această atmosferă îmbibată de ceață evoluează și începe să se lumineze din ce în ce mai mult, iar ceea ce mai înainte era de natură eterică se transformă într-o stare care se apropie de cea pe care o avem azi. Elementul eteric devine tot mai fizic, și oricât de extraordinar ar părea – căci geologia este și ea impregnată de influențe materialiste –, plantele vizibile cu ochii fizici nu s-au dezvoltat decât mult după epoca pe care o numim ca fiind a treia zi a Creației. Plantele sub formă fizic-vizibilă nu apar decât în perioada atlanteană. Condițiile geologice necesare creșterii plantelor actuale nu datează deci din epoci foarte vechi.\"

Am ajuns intamplator in casa literei \"B\". De la primul cuvant \"s-au aprins culorile\" ca niste reflectoare discrete, focalizate pe toate lucrurile de nefolos din recuzita noastra de actori grabiti: masca, painejenisul intelepciunii fara sens. Am mers pe firul lor, pana am dat de albul sensului din celalat poem: litera A.
La fel de simplu si de sincer, la fel de nefilozofic-mediativ, \"la fel de centrat\" pe taina cuvantului, care incepe cu o litera si se incheie in maretul cerc al ALBULUI.
Nu prea stiu ce sa spun decat felicitari si multumiri. Chiar a fost o bucurie sa intalnesc doua poezii adevarate.
Astept urmarea.

= Urme

\"în curtea tribunalului un copac contorsionat
dezarticulate zbateri cuvintele
crengi pe care mugurii nu se mai nasc
ziua trece ca o nălucă\"
Naan,
am ajuns pe: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/171564/index.html,
si m-a atins poveste penei fara pescarus.
Ma bucur ca te-am intalnit si acolo si aici. Maine, poate se va naste o altfel de lume, fara de masti si fara copaci contorsionati. Ti-am citit textul care a ajuns in atelier si nu am inteles de ce. Poate nu este capodopera ta, dar, este o poezie la fel de buna, sau la fel de rea, ca 88% din creatiile de pe site.
\"tîrziu ne-am așezat la masă
de-o parte și de alta
două măști
dezarticulate cuvintele
astă seară\"
Cu drag,
Carmen

Bade Ioane, m-am gandit sa-ti fac un poem nou de ti-ar mai fi pe plac, despre Ozana cea frumos curgatoae in 2 directii: de la Humulesti, la cea de-a zecea sephira, si de acolo, inapoi, la ciresele de mai.

Bine ca mi-ai spus. Nu mai caut textul. Pictura este intradevar frumosa, si sugestiva. Doar culorile nu se potrivesc, desi..., chiar daca dupa cel de-al II-lea razboi mondial, Europa nu a fost salvata, ci, mai curand, spiritual vorbind, ingropata, intotdeauna ma bucur cad intrevad o umbra de final fericit. Poate Apollo sa o salvele pe Lili din ghiarele supraomului care ne-a cotropit pe toti. Adevarul este ca eu sunt de acord cu Friedrich Nietzsche cand spune ca: intre maimuta si om este aceeasi distanta ca intre om si supraom, dar drumul ales de om de a parcurge distanta este gresit, deoarece acumularile cantitative intelectuale, teritoriale, financiare si genetica aplicata nu o sa-l vindece pe Adam de pacatul originar. Inca o data multumiri pentru speranta ca nimfa va fi sa salvata:)
Cu drag,
carmen