carmen mihaela visalon

Onorata pentru vizita si semn. Si mai cu drag, ti-as multumi daca ai reincepe sa postezi. Chiar imi este dor de textele tale. Cat despre estetica, sa inteleg ca nu mai pledezi pentru cea a uratului?
Astept raspuns! Dupa 10, 20 de texte am sa ma inteleg daca am sau nu intuitie feminina:)

Marlena,
Am o mica curiozitate si o intrebare. Care au fost poeziile premiate? Se pot posta si pe Agonia. In original si in traducerea autoarei?

Imi place pelicula asta cu mine si cu tara mea, in care frnturi de viata insailate intr-o ilogica a cauzelor se succed, in timp ce strofele sunt introduse in scena, precum actorii anuntati de crainic.
personajul 1- tehica conematografica 1- lantul aurolacilor, care primesc bomboane in spatiul deal-vale.
personajul 2- frumosa si omul, fiecare cu destinul si insemnele sale: parul, o da parul...pensia, o da,... pensia. Concedierea, o da, concedierea...absurdul, o da,... pheonul, cu jetul lui de aer si cald si rece.
Personajul 3- moartea si buzele sexule fiecare rostin altceva. Pe celasi post se pot prinde si posturi straine si posturi divine.
Subtitrarile...o da, sunt plictisitoare, dar poezia este frumoasa si originala.

Hristos a inviat!
Nu reusesc sa-mi dau seama, cum iti scapara tie miniaturile astea facute cu scumpatate de cuvinte. DAR... esti maestru in a ochii dintr-o lovitura dealul si valea.
apoi se așternea liniar
peste sânii ei mișcați ușor
de ritmul unui vis
cu izvoare
Patru versuri despre micro-iubire care nu lasa pamntul sa moara nici de foame, nici de sete.

Acum, cateva zile, rupta de oboseala am intrat pentru prima oara pe pagina ta. Am reusit sa ciesc doar o singura poezie, dupa care ti-am spus ceva de genul: DA!, imi place ceea ce scrii... Si cum ar putea fi altfel, cand poezia ta seamana cu o bijuterie smulsa in graba iubitorului de podoabe si aruncata intr-un lac. Ce sa faca bietul pagubas, se arunca si el sa o pescuiasca. Si peste ce da?
Peste o apa lipede, care culmea, desi strlucitoare ca o oglinda, si colcaind, nu de meduze ci de fete nemaritate, nu este rece ci roz, ca primavara-\"aceea provincie fabuloasa a sufletului\"- pe care a fost cusut un goblen, din care curg flori de tei, la fluieratul poetului.
Cum sa nu-ti vina sa speri ca se vor intoarce cocorii-nemuritorii?
Si pentru ca a venit vorba despre ei, cu riscul sa ma urasti si tu, iti spun ca mie imi palce mai mult sa vad cocori viscolind, decat vaslind.
Nu comentez, sfrasitul, desi, tare mi-e teama ca, daca bratele nu-ti sunt suficient puternice, Psychee nu se va lasa prinsa.
Minunat final, interesant vis:)

Noemi,
A fost o placere sa va citesc si sa va recitesc commul, chiar daca, din cate am intels, ma cam certati. Daca ceea ce scriu eu este un fel de compunere scurta meta-poetica, inseamna ca am sanse, perseverand sa ajung dincolo de gelatina subcontientului, in profunzimile inconstiientului, acolo unde simbolurile se reintorc la matca...
If... la capatul drumului, se va intampla sa gasesc chipul in care sa ma oglindesc cu placere, acest lucru vi se va datora si dumneavoastara. Eleganata si ironia fina ma pun intotdeuna pe ganduri.
Multumiri, onorata de vizita.

In ceea ce priveste fotografia am glumit. In ceea ce priveset numele, nu. Nici macar nu stiu care este pronumele, nici cum se pronunta corect.
PS: Stii de ce am adus vorba despre fotografie. Negru Vladimir a postat la un moment dat un chip asemanator. E drept era poza unui batran, dar...
PS: Visalon, da, e nume de razboinic. Poate chiar de dezertor. A fost o data un soldat din armata lui Napoleon. Sau poate un typo. Cine stie?

Draga poete cu nume greu de pronuntat,

Am sperat sa am timp, SI, la intoarcerea pe pagina ta, alaturi de stea sa las un comentariu mai amplu.
De ce? Pentru ca aceasta poezie marturiseste o lupta cu Dumnezeu, purtata de-a lungul unui drum mare cat o viata. Importanta si surprinzatoare este modalitatea de a marturisi simplu relatia Om-Fiul lui Dumnezeu si firescul cu care impartartasiti cerul si cuiele si obligatiile primului nascut.
Interesanta mi se pare si muzicalitatea si rimicitatea pe care o realizezi prin repetarea conjunctiei SI.
SI daca tot ai pomenit de troc, accept sa las steaua cu conditia sa-ti faci o casa mica si sa te rogi ca Fratele nostru mai mare si mai mic, sa zidesca din temelii un nou cer si un nou pamnat, pe care sa domnesca legea BINELUI, FRUMOSULUI si ADEVARULUI.
PS1: La casa noua, se cade sa scrii pe usa si numele tau adevarat. Da sau ba?
PS2: Pun pariu ca ai si o fotografie de cand erai roman.
pierd?

M-am prins. Tu locuiesti intr-o camera cu ferestre paralele, te trezesti dimineata si treci din sufletul unei femei, in sufletul altei femei, aduni din mers amintiri, sentimente si accesorii de lux, spre toamna, frangi inima barbatului cu B de la boier-dumneavoastra, ii lasi pe birou, un revolver cu maner de argint, pentru ca dimineata sa-l inventezi din nou intr-un concert de jazz cu instrumete oculte.

Onorata de vizita si multumiri pentru semnul lasat.
Carmen

Mon cher Mihai Zabet,
Oricat de mare este onorariul pe care ti-l plateste Dorin, Dorin, Dorin*, nu cred ca \"poezelele mele\" merita sa-ti pierzi atata timp, cu atat mai mult cu cat, nu prea intelegi mare lucru din ele.
Adevarul este ca mix-ul de simboluri il pot descifra doar cei care au trudit un pic pe ogorul mitologiei, sau persoanele foarte intuitive.
Din nefericire, barbatii ca tine- sunt mai mult inteligenti, decat intuitivi, deci esti scuzat:)
S-ar putea ca tu sa ai dreptate si textele mele sa fie fara valoare.
S-ar putea ca eu sa am dreptate si ele sa fie trepte spre o poezie care, intr-o zi, va reusi sa se afirme.
Cine stie? Pana vom afla raspunsul ti-as recomanda sa citesti Blaga, Zari si etape, capitolul in care explica, de ce Van Gogh nu a reusit sa vanda nici un tablou, toata viata lui si sa revezi ce s-a intamplat atunci cand sculpturile lui Brancusi au ajuns prima oara in America.
Cat despre relatia pe care fiecare o stabileste cu \"muza\", despre autodictée, despre truda de a rafina ceea ce pescuiesc din subconstient nu are rost sa-ti povestesc, pentru ca esti un pic cam agitat.
BREF: Sa nu te superi, de aici inainte nu am sa-ti mai raspund. Nu este o impolitete, ci o economie de timp. Chiar daca \"ne-am commui\" 9 vieti, tot nu am ajunge sa ne intelegem. Ramai sanatos, frumos si voios la parerea ta, raman la parerea mea. Esti oricand binevenit sa arunci in mine cu rosii si oua stricate, esti binevenit si cu sugestii, de care voi tine seama, daca sunt serios argumentate, dar, de raspuns nu-ti mai raspund!!! Nu am timp. Vreau sa citesc poezie. Vreau sa construiesc, si nu sa continui o polemica care nu are nimic cu literatura, ci cu DOAR cu pata care ti s-a pus, din motive pe care nu le cunosc si nici nu ma intereseaza.
Sa fii iubit. Sa ai parte de inspiratie. Sa castigi timpul pierdut.
PS: Dorin, Dorin, Dorin*, am rostit numele tau nu din rautate, ci doar pentru ca tu ai initiat actiunea care l-a transformat pe Zabet intr-un faimos avocat din oficiu.

Zabet Mihai,
Da!, ma intereseaza Tarotul, dar, din fericire pentru mine, la vrajitoare nu am ajuns niciodata. De ce? Pentru ca eu cred in bine, frumos si adevar, nu in tigani si tiganisme. In plus, parctic religia crestin-ortodoxa, am duhovic un calugar batran si nu-mi-as permite nicicand sa calc in ograda celui care manipuleaza energii negative.
In credinta noastra este mare pacat sa sa apelezi la vrajitori. Daca am vreo problema, ma duc la biserica, dau liturghii, pomelnice si acatiste, postesc, ma spovedesc, ma duc la slujbele de maslu si la molifte. Ma duc la Sfintele Moaste si ma inchin, citesc acatiste.
In ceea ce priveste teozofia, recunosc ma intereseaza. Cred in metempsihoza, cred ca nu exista o religie care sa superioara si alte religii inferioare, nu cred in secte, dar nu mi-am propus sa le desfintez, nu cred ca ateii \"procedreaza corect\" atunci cand il nega pe Dumnezeu, dar, sunt convinsa ca Sfantul Duh lucreaza si la un moment dat toti ne vom intoarce la credinta.
In ceea ce priveste Tarotul, a inceput sa ma intereseze dupa ce am aflat cate ceva despre mitologia egipteana, despre Pitagora, despre psihanaliza, despre teozofie, despre numerologie, despre kabbala.
Sunt multe de spus, dar nu cred ca poti intelege, deoarece este evident ca apari pe pagina mea de dragul de a ma jigni, si nu pentru textele mele.
Este dreptul tau sa o faci.
Daca ai fi putut sa intelegi aceasta poezie, ti-ai fi dat seama ca nu este un omagiu adus vrajitoarelor sau idolilor, fie ei chiar vedete de cinema, ci o fresca a intunericului. Cred ca stii ce este o fresca? Sper ca stii ca desi compozitia este importanta, detaliile pot sa fie, dupa bunul plac al artistului, oricat de excentrice.
In poezie este vorba despre Romania de azi, despre vulnerabilitate, despre crima din toate timpurile, despre cei ce traiesc fericiti pana la adanci batranete dupa ce au fost complicii unor acte abominabile.
Despre mizeria umana. Intelegi?

Hristos a inviat! Multumesc, desi Felix spune ca nu e de bine, taman partea pe care ai citat-o.
Sa-ti fie lumina.

Felix,
Hristos a inviat!
Zau ca nu am avut nici o intentie parodica, nici facila nici sofisticata. Din nefericire, asta este gelatina asta de viata, o menajerie pe care o numim om dar si existenta, trasa pe firul orizontal de batranul schiop.
Pe fir vertical trebuie sa ramanem prinsi de firul albastru.
Cat despre microtricou, sper ca vina sa-mi apartina in exclusivitate, si ironia titlului comului tau, sa nu aiba legatura cu Zoharul: Microprosopul si Macroprosopul.
Sa stii ca o as ma gandesc serios la cele semnalate de tine, si daca voi gasi o rezolvare, o sa modific. Daca ai vreo sugestie, m-as simti onorata.
Mihai,
Iti dau dreptate: \"Sunt agitata\", \"Nu am umor\", \"Am complexe\", etc, etc, etc. Dar am o mare sansa, sunt citita de tine si criticata. Nu-i putin lucru. Poate la capatul drumului, daca nu ma pui in camasa de forta, voi ajunge poet. Si inca ceva. Nu cred ca acesta poezie este suprarealista.
Si acum ca tot ne-am intalnit, spune-mi, ma sfatuiesti sa nu mai postez pe Agonia, sa nu mai laud textele care imi plac, sa nu mai critic, sa nu mai dau setlute fara sa-ti cer acordul?
Onorata de vizita!
Gelu,
Te rog nu ma ma lauda ca ma impaunez:)

Sa stii ca daca dai un ceai revin cu o stea. Dar, nu de dragul tau ci de dragul poezie. Cum ziceai ca te cheama?
Nu de alta, dar poate afla un editor ca ti-ai completat biografia si iti reduce timpul de stat la coada.
Sper si eu ca in zi de sarbatoare se vor petrece minuni:)

Erika,
Reusesti sa ma surprinzi de fiecare data prin 3 lucruri: Inteligenta, frumusete sufleteasca si intuitie. Datorita luminii din sufletul tau, descifrezi tot felul de sensuri pe care cei mai multi dintre comnetatori le ignora din viteza, necunoasetere sau lipsa de interes.
Prezenta ta este mereu o bucurie, chiar daca nu laudele ci criticile calesc otelul. Mi-ar placea sa-mi pui ce nu se potriveste si eventual sa-mi faci sugestii. Tu stii ce spui si nu ai scufunda nicicand o insula de dragul portilor de fier. Raspunsul meu este meschin, dar daca m-as apuca sa fac un comm la comul tau ar iesi un eseu. Stii poate scriem odata impreuna un articol...
Ma bucur ca ai inteles ce si cum despre calatoriile in timp, dar si ca ai amintit de ceea ce ne face fratii cu Fiul lui Dumnezeu: liberul arbitru. Da, putem sa algem sa fim lumina sau fiinte gaunoase. Cit despre incercari, stii Stainer spunea ca, inainte de a ne naste, ne alegem parintii si incercarile...Noi doua trebuie sa stam mai mult de vorba. Lasa-mi o adresa.
Gelu Bogdan Marin,
Hristos a inviat!
Ma bucur ca nu m-ai desfintat. Onorata de vizita. O sa ne vedem pe pagina ta, unde am aruncat un ochi si sufletul meu a spus, DA!

Remarc prezenta pe pagina mea, alaturi de tine, a prietenilor frumoasei Amelie: domnul Felix Nicolau si domnul Mihai Zabet si ma gandesc ca, nimic nu este intamplator. Astazi, am avut onoarea de fi vizitata, pe \"Intrebare Retorica\", tot de musafirii distinsei noastre prietene: Dorin Cozan si acelasi Mihai Zabet. Si-mi spun, mai Carmen, vezi daca mai iesi si tu in lumea iluziei, ajungi sa te mai bage lumea in seama, si ma bucur. Stii de ce? Pentru ca ceea ce nu ma omoara, ma face mai puternica:) Sa fie concluzia la care am ajuns, legata din intelepciunea cea de pe urma a maimutei, din care , evident, nu ma trag, dar o admir pentru capacitatea de a evolua pana la stadiul biped. Who knows, Who cares?
Revenind la text. L-am scris sub o ploie calda, care mi-a trezit amintiri intamplate si neintamplate, si pentru ca nu aveam bani de numarat si nici copii de facut, m-am apucat sa-mi sa pescuiesc din memorie povesti africane, povestile copilariei si cosmarurile prezentului ordonandu-le, intr-o incercare de a-l invinge pe batranul schiop, tragand dupa el, cainele si cocosul adica instinctele si infaturea, pe care regele neOM le poarta agatate de sceptru, modelandu-NE dupa chipul si asemanarea lui.
Cine este acest batran? Poate moartea, poate ingerul cazut, poate eul nostru, care nu a invata nimic la capatul a mii si mii de existente succesive.
Oricum Batranul Schiop este doar stapanul iluziilor zilei. El are putere aparenta. La capatul zilei se intoarce pe corabia fantoma, ramanand un jalnic capitan ratacitor. Tu, draga mea, nu ai ce cauta in lumea nedevarurilor lui.
Prezenta meduzei nu este nici ea intamplatoare, pentru ca asemenea vietii, daca o privesti cu detasare plutind in albastru, este frumoasa. Daca insa cedezi ispitei de a intra in apa, s-ar putea sa ai surprize usturatoare.
Oricum, la capatul zilei, vine noaptea cea mica, si in final noaptea cea mare. Care apartine luminii si nu intunericului.
Sufletul se intoarce acasa, ca sa prinda putere. Initiatii spun ca in vis noi calatorim in astral, pentru a ne incarca bateriile. Acesta calatorie are loc inconstient si doar spiritele initiate o pot controla.
Cat despre palmier, adica frumosul arbore, rog
sa-mi fie permis sa cred ca nu va arunca nimeni cu pietre, pentru ca mi-am asumat acest Rol. Despre arbore, Mircea Eliade spunea ca este simbolul vietii in continua evolutie, in ascensiune spre cer.
Onorata de vizita, chiar daca acum dipa ce ti-am explicat ce si cum, s-ar putea sa nu-ti mai placa poezia mea.

Aflam pe larg tot din Vietile Filozofilor. Pe scurt povestea suna cam asa: un domn care nu a fost admis in secta pitagoreicilor a hotarat sa-i dea foc casei in care acesata isi tinea adunarile, si a asmutit oamenii cetetii impotriva filozofului luminat. O parte din discipoli au ars, restul au reusit sa fuga, ajuns in dreptul unui lan cu bob, Pitagora a refuzat sa-l strabta fugind si a fost omorat.
O alta varianta spune ca, s-a retras intr-un templu, a postit 40 de zile, si la sfarsitul lor si-a dat obstescul sfarsit.
Cine poate sa stie adevarul?
Poate cei care le stiu pe toate si arunca dibaci cu pietre?

Erika, Amirpur,
Hristos a inviat. Sa va fie lumina si sa puneti osul la treaba, ca-n cer si pe pamant sunt multe de facut, si lupta cu fiara e lunga si grea.
Amirpur,
Imi plac foarte mult doua imagini din poezia ta:
Coroana lui Hristos, intrandu-ti in piele si impartasirea poverii care urca la cer si... imaginea soldatului cu cascheta care calca duios pe pietre, pentru ca nu-i asa, facatorul cerului si al pamantului nu poate sa-si zdrobesca \"opera\" ci doar sa se lupte din greu pentru ea.
>si
si cuiele trecand din palmele lui
prin palmele mele s-au infipt in cer
si cerul ma tinea pe mine in brate
si eu il tineam pe hristos
ca pe un frate mai mic
Si mai imi palce mie, dincolo de typo, Hrisos, nu hristos, cum il ajuti tu pe copilul Iisus, purtandu-l de mana.
(parca vad o scena cu sfantul Anton, dar pe o lata icoana)
Stii, in textele ebraice, dar si in cele crestine, am citit ca Dumnezeu, ar putea sa salveze lumea si fara ajutorul nostru dar nu o (va) face, pentru ca trebuie sa fim partasi la opera cereasca.
Acum, daca palmele tale au ramas infipte in cer si tu il susti ca sa nu se prabusesca, insemna ca esti un frate mare, mare de tot, si Hristos este mandru de tine si de aceea te poarta pe umeri.
Sper sa revin.
Pana atunci felicitari.

Iti repet si tie ce i-am spus lui Enache Ionut Luarentiu, in commul din 15.04.2006\":
\"Poezia asta este scrisa cu multi, multi ani in urma, dupa ce am citit: Diogene Laertios, Viețile filozofilor.
Evident stiu ca textul este destul de slab, dar pentru ca-l
iubesc pe filozoful caruia i-am dedicat-o am hotarat sa o postez.\"\"
_pentru conformitate, rog a se vedea comentariul
Poezia este incadrata la personale. Filozoful a carei viata o \"versifica\" era un adevarat iatromant,asa ca nu m-am trezit folosind cuvinte de dragul vorbelor impanate:), cu atat mai mult cu cat textul era/este o rectie la supraomul care le stie pe toate, le judeca pe toate, nu poate mare lucru dar, nu este dispus sa flamnazeasca ca sa i se ierte pacatele.
Itromantul de care vorbim, a putut sa o faca.
Acum, pentru ca nu vreau sa-ti stric ziua, cu un comm lung, iti multumesc pentru vizita.
Chiar sunt onorata, pentru ca esti printre autorii pe care ii citesc intotdeuna cu mare bucurie.
Te mai astept cu critici, dar as prefera sa nu apari
intr-un grup...ci asa solitar si acid cum te cunosc.