carmen mihaela visalon

In general: sunt uimita de puterea ta de a reda in cuvinte umbrele psycheei.
In particular: fiecare, sau aproape fiecare strofa ar merita comentata.
Pentru moment, remac disolutia/sublimarea oamenilor de ceara, pana la disolutie.

în fantasia
oamenii de ceară se topesc
doi câte doi câte doi
unul în altul
dar eu nu mai am loc în tine
iar sexul
a început să semene cu o canapea
verde-mare-de piele-în dungi
dar pe care la urma urmei
doar stai

What luck!
The southern valley
Make snow fragrant.
A autumn wind
More white
Than the rocks in the rocky mountain.


From all directions
Winds bring petals of cherry
Into the grebe lake.


Even a wild boar
With all other things
Blew in this storm.


The crescent lights
The misty ground.
Buckwheat flowers.


Bush clover in blossom waves
Without spilling
A drop of dew.

Deseori m-am intrebat de ce tu si Tania sunteti poetele mele preferate. Acum, am raspunsul la acesta intrebare. Voi cand va apucati de scris: tu in stil Animus-Mercurius, ea in stil Anima-Amelie, nu sunteti mereu calauzite de muze nevinovate. Uneori niste dracusori razbat printre randuri si ma duc pe mine in ispita:)
Cei mai grav este ca si dl. Peia este dus in ispita de a te provoca, step by step, i_n_c_e_t, i_n_c_e_t, f_o_a_r_t_e i_n_c_e_t:)
Comentariul lasat imi aminteste de Freud si de interpretarile de genul: daca visezi cana atunci, insemna ca o lubenita femeie, dulce, dulce, foarte dulce se cere sublimata,iar de visezi creion, atunci insemna ca un lubenit iti bantuie visele, pentru ca prin nerezolvarea complexului Freudian, s-au creat alte conflicte care incerca sa iasa la suprafata. Sfatul lui Freud ar fi: make love, not war.
Sfatul meu este sa il feliciti pe dl. Peia, pentru amabila citire a acestui poem.
Revenind la text, remarc condimentul dulce-sarat, si apa de ploaie care venind din cer spala pacatele de orice fel.
NU degeaba in final apare conservantul, despre care se spune ca are nu numai efecte terapeutice, dar si proprietati magice.
Hai ca nu mai bat campii, si spun drept:
Sunt in poezia asta 3 versuri care imi plac in mod deosebit:
fereastra ta de vis-à-vis alt bloc
alta terasa alta viata spatiul
dintre usa deschisa si canat
Oare ce va urma?
Un nufar sau inghetul pe canal?

Am zis ca dau o stea, o dau, chiar daca poezia nu este poezie, ci mai degraba un dialog poetic, din care, un briceag bun ar putea sa faca un text pe placul celo mai pretentioase muze.
Dar nu-i treaba mea daca, voi veti renunta la epopee sau nu.
Treaba mea este sa va spun ca-mi place si o sa le iau pe rand.
1. in primul rand, imi place cum suna buciumul si de pe dealul anima si de pe inaltimea animus.
2. in al doilea rand, imi place umorul: p..a, chiar daca uneori limbajul risca sa para licentios.
3. in al treilea rand, imi place ca Ioana isi imbarca personajul dupa regulile pe care, cei ce nu sunt familiarizati cu tainele costumului popular, le pot afla vizitand muzeul Taranului Romnan.
4. in al patrulea rand, imi plac macii aia, pe care fiecare din cei doi co-autori ii distribuie in vers, sugerand care sunt diferentele dintre ce-si doreste o femeie si ce viseaza un barbat.
(ea ședea dreaptă între maci
a fluturat degetele încet
în ziua aia dormise bine)
am plecat
acum am să zic p..a de câte ori vrea p..a mea
gândindu-mă la macii țărăncilor orășenite din lan
maci așezati pe vrejuri viguroase și halucinogene
opium curat pentru dependenții ca mine
ah, ca un cal aș cutreiera acum lanurile în buiestru
ah, ca un cal aș necheza bătând din copita
ce de-aș mai paște maci o să mă tund o să mă rad
tocmai m-a ras
la zero, în p..a mea…
si mai imi place mie inceputul când și-au mutat casa la sine, chiar daca nu m-am dumirit if sinele acela este vs persona, sau nu.
S-ar putea sa mai fie cateva \"chestii\" bumerang, care se plimba de la autori la mine, dar, ma opresc aici, ca sa-mi ramana loc pe pagina si pentru cele ce nu-mi sunt pe plac.
1/mi se pare destul de ieftina poanta cu posta si paduchii lati.
2/n-am inteles faza cu talpi reci, dar daca este cu clatite banuiesc ca e de bine:)
3/ nu-mi place ca ultima parte a poeziei, nu este la fel de reusita ca prima....

S-ar putea sa mai am cate ceva de reprosat, dar nu este loc aici si acum, mai ales ca finalul este OK
până atunci mă rad zero
am briceagul în inimă și citesc semnul tău
bumerang
Nu zic nimic despre chaKre si nici despre coafura calugarilor tibetani, pentru ca este tarziu si cel mai bine ar fi sa spun PA inainte sa o iau pe aratura.

Intr-o zi am sa ma intorc cu o steluta.

Acum pe bune, cum sa nu-l iei. Prietenul la nevoie se cunoaste. Daca vine cu nevasta, gemenii si iubita, te-ai scos. O sa ai nu unul, ci 3 pritenii, dintr-o lovitura. Basca aia micii.
Acum, intorcandu-ne la text. Nu m-ai convins dar, cred ca o sa aiba succes. Doar tipul este proaspat barbierit si nu ridica probleme de receptare. Nici nu este atat de buna ca poeziile tale, asa ca nu va naste invidii.
Acum hai sa-ti spun o intrebare: In proza asta este vorba si despre comunicare sau doar despre instrainare?

Cred ca stilul este ori prea ermetic ori prea pretios. Cu riscul de a gresi si de a te supara,trebuie sa marturisesc poezia are o anumita muzica, dar nu am reusit sa inteleg nimic.

Zoroastru vorbea de „Farohari\" sau „Ferueri\" sau „Frawarshai\", de gânduri universale, creatoare, care ne înconjoară și care sunt dispersate în lumea întreagă.

www.spiritualrs.net/Conferinte/GA114/GA114_CF05.html - 52k

Recunosc, am fost trimisa pe pagina aceasta, de un mesaj destul de surprinzator, pe care l-am primit intr-o casuta de mail pe care nu o prea folosesc.
Expeditor: Claudia Radu. Ce-mi scria frumoasa domnisoara:
\"Scuze că nu am timp să-ți scriu mai mult. Las un link. Te rog să citești! http://www.agonia.ro/index.php/poetry/193872/index.html\"
Am urmat link-ul si mi-am zis. Bun... este vorba de o valoare peste care, dintr-un motiv sau altul, destinul nu a vrut sa trec. Si am intrat.
Peste ce-am dat? Peste o poezie foarte pe placul meu, pentru ca face legatura intre cele vazute si cele nevazute, impletindu-le existenta.
iubito, tu și pasărea nu v-ați atins niciodată
totuși eu mă trezesc dimineața
cu urme de gheare pe piept –
o scriere nesfîrșită a visului
ori neputința de a-mi păzi trupul cînd dorm
Sunt versurile mele preferate pentru ca imi deseneaza pe retina o entitate ne care contine pe toti, si care se materializea ubicuu facand sa se intalnesca, in acelasi timp si loc, ea cu sine insasi. Sufletul-Iubita-Poetul este entitatea de care vorbesc. Dira de sange lasata pe piept, dovada.
Si mai imi place mie poezia acesta, pentru ca am mai intalnit undeva entitatea care il bantuie pe Costel Stancu si ma gandesc asa: intalnirile ca intalnirile acestea nu sunt deloc intamplatoare constituie dovada ca pasarea iubirii a inceput sa ne batuie visele pentru ca timpul adevarului se apropie.
Pentru cei care vor dori sa stie mai multe despre pasare, las un fragment din cartea lui Florin Tupu: Printesa Pasare, aparuta la editura Timpul din Iasi.
Totul a început când tu ai devenit (folosind un termen uzitat) extraterestră și te-ai deghizat într-o pasăre. Și ai fost, începând de atunci și până acum și de acum și până atunci, în această inclu¬ziune suspectă a mea, pasărea cea mai cerebrală, încât, în toată splendoarea aristocrației tale, am putut să te numesc Prințesă. Și zi și noapte, ca o himeră, mi-ai inoculat simțurile și mi-ai posedat con¬vingerile și m-ai făcut Entropie și Entropatie. Prințesa Idee…

Hai ca m-ai bagat in ceata. Cum adica poemul zgomotului? Care zgomot? Cel facut pentu nimic? Sau cel al Babiloniei care creaza un turn, care mai devreme sau mai tarziu va fi daramtat?
\"I-am vorbit în toate limbile Pământului\"

Dupa parerea mea este poemul soaptei. Pentru ca dupa intalnirea cu fiara, si dupa ce ai scapat viu din lupta si despartirea de ea, linistea este cea care vibreaza. Ea face muzica, asemenea tacerii de dupa furtuna, atat de fundamental diferita de tacerea dinaintea ei.

Evident gusturile nu se discuta si fiecare alege din panerul poeziei ceea ce i se potriveste. Mie, recunosc mi
s-a potrivit aceasta poezie, pentru ca si eu m-am intalnit cu pasarea Arheopterix, undeva, candva.

Multumesc pentru ca m-ai luminat si pentru ca m-ai intristat, amintindu-mi de graba cu care se renunta la dreptul altuia si de abilitatea cu care se lupta pentru dreptul personal.
Mi se pare laudabila initiativa ta. Sper sa aiba succes, si presedintele Romaniei, daca poate sa intervina si sa revoce decizia lui Tariceanu, sa o faca.
Cred ca ar trebui consultat un avocat, si daca este o cale de atac, sa se recurga la ea.
Din pacate, asa cum prezinti tu lucrurile, se pare ca este un pic cam tarziu.
Oricum, pentru curajul de a lupta pentru o idee, te felciit.
Mi-ar placea ca si Presedintele sa te felicite si daca nu mai exista posibilitatea de recuperarea a averea cedata, sa ia o decizie politica care sa compenseze pierderea.

Te rog sa nu te superi pe mine pentru ca sun ignoranta. Spune-mi pe scurt ce este acesta fundatie Gojdu si care sunt motivele care fac inaccesibile fondurile destinate burselor pentru tinerii?
Multumesc.

Evident, nu pot reconstitui traseul trairilor care s-au sublimat, nascand aceasta poezie si nici nu ma pot multumi cu citirea la nivel literal, pentru ca, nefiind barbat, nu inteleg foarte bine de ce as “cherchez la femme.”
Recitind-o si incercand sa scriu un comm, mi-a venit in minte un interviu al lui Andrei Plesu, interviu despre care am incercat sa aflu mai multe dupa ce, Ioanei Barac
mi-a pomenit, la un moment dat, despre sintagma “oferta de destin”
Plesu “insista asupra faptului ca adesea ne plasam inadecvat fata de oameni, lucruri si valori, traind intr-o maniera idolatra si procedam aidoma chiar si atunci cand ne raportam la cultura, care este unul dintre putinele lucruri ce merita un angajament ferm. Ierarhizam prost, pierdem rapid prospetimea gandului si a curiozitatii intelectuale, ajungem sa nu mai putem vedea ceea ce este important. O imensa rutina a vietii ne copleseste, impiedicandu-ne sa mai detectam \"ofertele de destin\" pe care fiecare om le are (sau este dator sa spere ca le are) de cateva ori in viata. Pulsatia sporitoare a gandului, disponibilitatea, indrazneala mintii si faptei devin exercitii din ce in ce mai rare, si le negociem lamentabil cu noi insine sau incetam sa le mai tranzactionam.”
Acest citat are, dupa parerea mea, o mare legatura cu poezia, pentu ca intalnirea despre care vorbeste MFS, se incadreaza fie in categoria ofertelor de destin, fie in cea a valorizarilor gresite, si corecta incadrare a experientei ar putea sa-l ajute pe poet, dar si
pe cititor sa se cunoasca mai bine si sa depaseasca momentul singuratatii, cauzate de plecarea celuilat.
Sursa citatului: www.orizontliterar.ro/bobia.htm
In consecinta, indraznesc sa afirm ca:
La o prima lectura, am descifrat emotia poetului pozitiva si negativa totodata, cauzata de reverberatia iubirii, care, oarba si surda, cu picioarele ei de doi metrii si parul cu totul si cu totul de aur, alege sa respinga ofranda si sa piarda-RAPID- in multime, ca pe lectia corabiei scufundate.
Mai apoi, am simtit nevoia de a decodificata la un nivel arhetipal. Inima adusa pe tipsie, teasta in care persista aroma de creier, sufletul cel mai ascuns, pasarea evoluata din reptila, chipul cioplit, le-am perceput ca simboluri, ale vietii si motii, ale ispitei si eliberarii aducatoare de nefericire.
Dincolo de nivelul literal si cel arhetipal, dupa prima si a 10 lectura, am ramas la convingerea nezdruncinata ca am in fata o poema despre viata ca viata.
Doar ea este fiara dasavasita, de care ne lasam devorati, acceptandu-I provocarile, si oferindu-I scalpul nostru cu cele mai inmiresmate ideii, vise proiecte.
Materializarile ei sunt diverse, pentru indragostit, ele iau, evident, forma femeii.
Dar nu chipul cioplit este cel care intreseaza ci decoperirea marelui adevar enunta de Eminescu:
\"Ce e val ca valul trece\"si... adevarata intelepciune presupune sa inveti din lectile vietii si sa-ti amintesti de cartile sfinte:

Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești

postatta, nu portata
spun, nu pun
poezii,nu poaezii
iertare, cred ca sunt prea emotionata.

Revin nu cu un comm ci cu o poezie pereche- pe care am
gasit-o pe un site. Semneaza: Toni Darie, pseudonim: PAX.
Din nefericire ea a fost portata in anul 2004. Asa ca nu ii pot face un comm. pun doar ca-mi place cum scrie si va cer parerea: Este vreo legatura cat de mica intre cele 2 poaezii, sau link-ul functioneaza doar la nivelul meu de preceptie?

Arheopterix zburand...

\"De catva timp moartea-mi simplifica mesajul...
M-am ghemuit intre pietrele unui templu
macinat de gerul celor neiubiti:
\"Ce-ai facut cu oasele arhitectului ISUS?!\"
-intreb duhul cel orb al cutremurului.
In loc de raspuns mi-arata
un Arheopterix zburand...\"

Domnule Mircea Florin Sandru,

Recunosc, nu as fi scris acest comm, daca nu as fi descoperit o mare nedreptate facuta poetului MFS, poeziei sale si POEZIEI.
Un pamflet, pe care sunt convinsa ca l-ati scris in joaca, ajunge la texte recomndate si o poema valoroasa trece nebagata in seama.
De ce oare?
Intrebarea este evident retorica, chiar daca are si un raspuns.

Daca un om are merite, la ce bun sa-l decorezi?
Daca nu are, atunci poate fi decorat, pentru ca asa va capata un lustru.

Dovada ca nimic nu este nou sub soare si gura poetului adevar graita, o gasiti mai jos:

http://www.agonia.ro/index.php/poetry/188056/index.html

Cat despre acesta poezie, va rog sa-mi dati ragaz, am nevoie sa o mai citesc inca o data, ca sa scriu un comm de care sa nu-mi fie rusine.

Revin,

Pe Adi Schiop nu l-am citit. Da-mi un link, pls. Pe Ionut Chiva, da. Acum. E bun. Chiar foarte bun. Mai ales ca prozator. Ca poet, nu m-a convins, dar, de ce sa mint si sa zic ca i-am citit mai mult de-o poezie.
Oricum, nu are importanta. Important este ca am intrat asa intr-o doara pe textul tau si m-ai convins ca trebuie sa mai descopar ceva. Nu de alta dar, daca se va lansa un concurs: \"Cine Wikipedia stie, bani castiga\" si voi rata miliardul pentru ca nu stiu cine, cu cine si de ce, ce ma fac???
Revenind la textul tau. Ai darul de a surprinde relatia dintre personajele pe care focalizezi si de a le pune in valorare v-a-l-o-a-r-e-a, cu ajutorul ironiei rafinate si al caricaturii. Cred ca trebuie sa ti-l dezvolti.

Ce-ar fi sa ne inviti in galeria cu desene animate D.D. Marin.
N-am prins chestia cu Vremea, dar o sa-mi spui tu.
Pana atunci felicitari.

Animus
intrebarile tale sunt porti
pe care pe le deschide doar iarba fiarelor
la nunta sinelui
cand cohorta furnicilor Indra
vin sa se inchine
intelepciunii lui Solomon
cat despre rastignire si lacrima
se spune
ca sunt un drum
pe care-l duce pana la capat
doar cel si-a coborat mintea in inima.

Revenind la text, este interesanta intrebatrea acesta in forma de tirbuson, care incerca sa deschida sticla misterelor naturii. Imaginile sunt tranparente,
suprapunandu-se unele peste altele ca niste văluri.

Ioana,
Imi plac poeziile intr-un singur cuvant, mai ales daca el este rostit de 3 ori. Imi place si imaginea, si daca ar fi un site de fotografie, as dat o setluta pentru artist.
De ce? pentru ca este minunata surprinderea microuniversului inchis intr-un tarc, in care toate gunoaiele fiintei sunt acoperite de pilota alba, dincolo de care, oricat de mult ne-am dori nu ne putem intinde.

Privind îndelung în urma noastră, nu am rezistat sa nu dau o replica: Despre noi, clientii secolului XX

Departe de ochiul surazator al apei,
Liana pamantului

Coboara adanc in morminte
Pe drumul soarelui, dimineata

Ploaia isi ascunde solzii
Prin campuri cu flori

Dorul asezat pe o banca de date
Surade lipindu-si urechea de pantecul serii

Tropa, trop,
Freamata manusile verzi la intalnirea centaurilor cu amazoanele
Tropa, trop,
Tropa, trop,
Tropa, trop,
Ferestrele deschise beligerant, falfaie perdelele roz