carmen mihaela visalon

Stimate Domn,
As fi dat cu draga inima o steluta, daca nu as fi citit afirmatia din penultimul randL: este un futut de cuvânt doar., care ma face sa-i subscriu la randurile de mai sus: \"apuci matale să combați scârbismul cu armele scârbiștilor?!\"

De cate ori primesc la un comm un raspuns din care reise ca poetul nu a inteles nimic, din ceea ce-am vrut sa-i spun, imi zic: Daca taceam, filozof ramaneam.
Inainte sa tac, apuc sa-ti zic doar atat:
Mult succes pe mai departe.

\"Ar fi bine sa evitam cocotarea prea sus a poetilor netrupesti, si sa incercam mai degraba sa le traim poezia, sa o coboram din iatac, pe strada.\"
Din nefericire, acest lucru nu se poate intampla din simplu motiv ca poezia nu a fost coborata nici macar in iatac.
De ce oare?

Desi am deosebita consideratie pentru ermetism, indraznesc ca spun ca scrieti o poezie mult prea apropiata de formulele matematice.
Cu riscul de a va supara, mi-as permite sa va sugerez sa schimbati forma, pentru ca versul scurt este mai greu de urmarit.
In al doilea rand, gandindu-ma ca un cititor nu este o enciclopedie, v-as ruga sa scrieti mai putin condensat. Inserati imagini care sa-l ajute pe cititor sa patrunda sufleteste in lumea misterioasa a sephiroturilor, poate i se va revela un intels.

Altfel, poezia risca sa se adreseze doar grupului care detine codul, ceea ce nu este de dorit.

Draga Erika,
Mi-a fost dor de tine.
Acum ca ai revenit, trebuie sa-ti spun cu sinceritate ce cred.
Propui un text calofil, ingramadind la un loc versuri care se se pot desfasura in mai multe poezii. Unele imagini la care, pentru momnent, mi-ar placea sa renunti sunt chiar reusite: \"voi ieși iar din burta mamei ca o păpușă perfectă\", \"incrucisari de pozitii pelviene\".
Daca as fi tu, as pastra pentru poezia acesta:
deschid ușa vieții cu piciorul.
viermele sorții mele se încercuiește pe un inel de pământ intre plecările lui de acasă începe transformarea în flutur
îmi spune mereu:
“ești doar o … coastă, a mea! nimic mai mult.”
ii las doar coaja unei felii de măr.
mâine voi fi singurul lui cuvânt ars pe cerul gurii între o limbă pârlită și un creier amorțit
nada lacrimii care-l va pescui din alte oceane
:D
c.
resuscitandu-l

Snow King,
Sper ca Ioana sa nu se suprere pentru ca, indraznesc sa-ti raspund si sa-ti multumesc ca o citesti cu atentie si ai remarcat cateva dintre simbolurile care fac universul ei poetic atat de incitant: Falusul si Cartita. Lumina si intunericul. Creatia si ocultarea.
Mi-as dori ca voi doi sa faceti pace, la fel de mult cum mi-as dori ca cersurile tale si ale lui Grauenfels sa iasa din pagina de autor.

Nu stiu daca imperiul roman a cazut din cauza unor pithyii semicalificate, stiu doar ca, de-a lungul istoriei, Capitoliu a fost salvat de gastele sfinte din templul Iunonei.
Asa ca, din lipsa de inspiratie, din nevoia de a inova, si de a readuce in memorie ceea ce este cu adevarat valoros, recurg la citate. E vreo problema?

Langa cafeneaua garii, am facut studii de caz, inainte sa inceapa sa ninga si sa inteleg ca daca dragoste nu e nimic nu e, ajungem sa aterizam fortat:)

Poti sa ma critici si pe g-mail, adresa o ai:)

Mai draga,

Daca esti in mood si vrei sa critici hai ca-ti postez ultima mea poezie:

Cantarea Cantarilor.

Motto: Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb;
iată-l la noi pe prispă, iată-l privește pe fereastră,
printre gratii iată-l se uită(*2.9)



Ningea violet peste moara de vânt,
măcinând carnea cuvântului,
scrâșnea piatra nopților
până când orele, de șapte ori câte șapte,
se desfăceau în lumina sângelui răstignit,
Facă-se mie după voia Ta(!),
șoptea Mireasa, strigau fecioarele neînțelepte:
Cineva să alerge în piață,
să cumpere ulei,
să cumpere deo-parfum,
să cumpere haine și sulemeneli
chiar acum!
Așa strigau ele în cor,
acoperind pământul cu spiralate straturi de ozon
Step by step
Ca o ninsoare mov peste o moară de vânt
la ușa iatacului
Cobora mirele.

Knock-knock (!):
El m-a dus în casa de ospăț și sus drept steag era iubirea(*2.4)

Of, of, of, pana si poeziile tale prafuite sunt trecute de cunoscatori la capitolul: \"magna cum laude\".
Mor de invidie, dar ma si bucur cand scara valorilor este resuscitata:)

jam session

Motto: Și-a venit un ou înaripat/în umbra cuibului,tot mai adîncă.


Inteleptul e Intelept
El vede cu sufletul prin umbra adinca:-
Oul Garuda.

Alba carnea durerii, galben:-
Osiris,
Infasurat in moartea cea datatoare de viata
Timp de 14 bucati
si tot atatea misterii.

Inteleptul e Intelept
El vede cu sufletul prin umbra adinca:-
umbra lunii in ghearle unui grifion.

Tipatul lacrimii taia copacii!
tacerea inteleptului inalta arca,
plutind dincolo de potop
taina Cuvantlui.

Ou cu ou, fiu cu fiu

Mi-am permis in loc de un comentariu un jem session.

E cu banat ?

In care fiecare produs, nu \"cu in care fiecare pridus\"
feminismului, nu eminismul
revenirea, nu rvenirea

In sfarsit, domnul Peia lauda un vers si o poezie buna.
Ai avut tu altele si mai bune, dar, nu ca sa-l critic pe Ion, am intrat eu pe pagina.
Am venit cu o intrebare. Ce inceasma:
\"Ne cresc ascensoare în plămâni\" si cu o rugaminte, sa schimbi acel \"chioras\". Prea aduce cu privirile aruncate de cei stapaniti de Iblis.
Si acum, daca tot sunt prin zona, hai sa te si laud pentru versul meu preferat care surprine perfect prezentul continuu, adica timpul in care din zbor ne-ma nascut, in zbor ne vom intoarce.
\"ACUM este ATUNCI era așa cum trebuia să fim noi în zbor\"
si pentru constructia imagistica inceputa cu:
\"Prindem rădăcini ne cresc ramuri coarne coroane falusuri\"
pe care-asa cum am spus- o ratezi in zona pungilor de aer.
PS: Inainte sa plec, am mai citit inca o data ce ai scris.
Un vers nu este cf. cu realitatea.
Daca cresterea falusurilor ar fi atat de usor de realizat, am trai intr-un univers cu in care fiecare pridus ar fi protejat de drepturi de autor. Din nefericire, aparitia feminismul a precedat, aparitia vibratoarelor, intr-un proces legic, in care era nevoie de ele si de rvenirea la matriarhat pentru ca disparusera falusurile.

Titlul celei de-a doua parti, mi se pare Formidabil, pentru ca ma duce cu gandul la Cantarea Cantarilor, care intr-un anume fel este si ea o poezie despre \"caderea caderilor\", dincolo de granitele persoanei, acolo unde dupa ce s-a spart oglinda in care se oglindeste masca si are loc nunta alchimica Anima-Animus.

Si-mi mai plac mie umbrele alb-galbene, nu numai pentru ca ma duc cu gandul la cromatica oului ci si pentru ca alb-este culoarea celor 7 culori si galben culoarea soarelui care lumineaza, pentru a intretine nu viata, ci iluzia:)

Cat despre:
dedesubtul meu e abur
tălpile mele sunt reci
pământul fierbinte
și mic, mi se pare o continare reusita a calatoriei in universul celular, in care sufletul-spirit este chemat sa se incarcereze.
Sunt multe de spus in lungul prilej de tacere si meditatie spre care ne impingi tu, diafano:)

</B>

există oameni care nu îmbătrânesc de tot
ăia care au tras paiul mai scurt

Poezia ta pare un jam session bolborosit undeva in adancul unui acvariu. Prologul ma duce cu gandul la faza intrauterina, in care cel ce a hotarat sa se nasca, viseaza premonitoriu ce va fi sa fie pe planeta Pamant:
el suferă
nu pentru că
nu se poate ridica pe vârfuri până la cer
ci pentru că ăia trebuie să își lase capul jos
pentru a-l privi
și se strâmbă
Nu am intels “faza cu guma de mestecat” si dupa parerea mea nu erau necesare acele versuri, dar, nu ma hazardez sa dau sfaturi, pentru ca am siguranta ca tu esti foarte atenta la ceea ce scrii si mai devreme sau mai tarziu, acesta poezie o capete o forma definitiva.
Strabatura din final, imi confirma ca interpretarea mea se potriveste si ca in prolog poeta ne prezinta un spirit evoluat, care s-a intors pe Terra hotarat sa evolueze, adica sa inghita doctoria amara, step by step.
Revin

Nici eu nu stiu daca textul tau are destula unitate sau este un fel de Matrioska. Oricum meriti o steluta si un comentariu serios.

Pentru moment, remac disolutia/sublimarea oamenilor de ceara, nu Pentru moment, remac disolutia/sublimarea oamenilor de ceara, pana la disolutie.