carmen mihaela visalon

Golubaia rosa, Golubaia rosa,
Sutiene, chiloti, pojartiere,
Dama de pica, valetul de caro,
Marele pictor ii elimina pe rand
Pastrand pentru noi oglinda lui Narcis:-
Clei de oase intins
pe panza corabiei vanatoare de vant.

N.A.: La tine ramene sa faci ce vrei:

Ioana, multam pentru citire. Tocmai ii scriu lui Peia un jam session cu parintele Nil. Este ceva despre altceva. Adica despre raionism. In lipsa de alt raspuns postez o strofa.

Sursa imaginii:
http://russianavantgard.com/Artists/larionov/larionov_the_girl_on_glades.jpg

Astept sa citesti si dupa ce-mi spui ce crezi despre poezie aceea, te critic. Pana aunci, da-mi link-ul cu chelnerita, si-ti dau la schimb capul si chilotii Venusicai.

(www.insecula.com/us/contact/A009022.html)


www.greatexpectation.biz/AubadeLiaisonsDangereuses.htm
Pe cap il cheama Primavara si e semnat Lorionov:)

Bine ca suntem noi BUNE:)

Am descoperit un mare adevar. Adevarata mama, este tata Animus. El este responsabil de gandurile nostre, care sunt responsabile de lumea in care traim. Anima, mama este cea care insufleteste. Dar cum sa mai fim insufletiti de o Psychee din Milo?
Nu-i de mirare ca ne-am alientat si semanam din ce in ce mai mult cu mastile noastre decat cu noi.
PS: Am citit poezia din care, la acre face referire Daniel. S-ar putea sa fie o legatura intre ea si descoperirea din commul Corneliei Costantin. Nu ma intreba care, pentru ca nu vreau sa te critic:)Este totusi si o diferenta. Tu ai salvat textul, printr-un colaj remarcabil si nu ai ajuns la recomandate-desi colajul merita!, pe cand, \"Plastic Babe\", ramane o poezie de platic cu o recomnadre de catifea.

Ioana,
Nu sunt sigura ca am procedat corect fata de doamna de mai jos, dar, ti-am urmat sfatul si i-am dat-o lui Peia.
Sa o imbrace el in cuvinte dantelate si rimate si sa o redea sitelui infiorata:)

Acum am ramas fara manechin. Nu stiu ce sa ma fac. Pentru inceput, ma voi achita de obligatia de a multumi siteului de pe care am luat imaginea noua:Courtesy of Windows to the Universe, http://www.windows.ucar.edu
Ulterior, adica acum, iti voi multumi tie. Pentru semnul lasat, dar si pentru ca fara http://www.agonia.ro/index.php/poetry/198061/index.html
si cometariile lui Cosin si Daniel, nu m-as fi gandit nicicand sa scriu Venus din Mila.

Ti-am dat citatul intreg, nu pentru ca am vrut sa fac parada de ceea ce ar fi trebuit sa uit-nota:poate l-am si copiat gresit-, ci pentru a-ti arata ca, mai este cineva pe pamant care gandeste ca semnul este CEVA, determinat de Altceva, a carei intrepretare depinde de Cineva, acel cineva avand un anumit sistem de referinta.

Ce-i atat de greu. Un manechin-este ceva-care pentru X: insemna femeia si o vrea up-datata cu chiloti tanga, pentru Y insemna cutia milei si o vrea rasturnata, pentru Z insemna Venus din Mila si o crede inspirata de un text recomandat, pentru mine inseamna Cibella de plastic, care, ca orice muma ce nu se mai respecta, se inconjoara de toate semnele creatiei: Literele, dar ramane neputiciosa cu chilotii pe ea, expunandu-se disputelor noastre, sterile, pentru ca suntem copiii unor parinti sterili.
Unde sunt adevaratele mume? Pai adevaratele mume sunt jur imprejur. Literele. Jucarii cu care copiii nascuti de mame de plastic incearca sa recomstruiasca lumea, prin arta cuvantului.

Interesant. Dupa parerea mea, acest articol ar trebui continuat si fiecare dintre noi sa-ti furnizam informatii despre numele care incep cu A, astfel incat la un moment dat sa reusim sa incropim un dictionar exhaustiv.
Pentru un scriitor, pentru un psihanalist, pentru un numerolog sau pentru un cititor care deabia il descopera pe Pitagora, astfel de articole on line sunt utile. Ideea ca numele are o semnificatie majora, apare in multe credinte, filozofii si religii, ganditorii antichitatii aducandu-si o contribuitie insemnata in promovarea „dreptei potriviri a numelor cu persoana”. Daca intereseaza pe cineva, poate sa citeasca: Cratylos, 432d-e).
Ganduri bune,
c.

\"Cuviosul Parintele nostru Nil s-a nascut in anul de la facerea lumii 7103, iar de la Hristos, 1612 si a adormit in 1692\", asa incepe o carte pe care ti-o recomand din tot sufletul, fie si numai pentru valoarea ei literara. Editia pe care am parcurs-o eu este din 1997. A aparut la Iasi in editura Pelerinul.
In ceea ce priveste remarca ta, nu pot sa te contrazic, semnele Apocalipsei nu sunt o noutate, pentru ca nimic nu este nou sub soare si timpul sfarsitul doar Dumnezeu il stie. Oamenii il asteapta avand tristul privilegiu, indiferent de momentul in care s-au nascut sa simta, mai acut sau mai discret rasuflare vremii din urma.
Stii Ioane, daca o sa cunosti un om sfant vei intelege ce insemna prezentul continuu. Ei vorbesc despre viitor la trecut si despre trecut la viitor la fel ca si poetii.
In rest, numai de bine si multumiri ca nu te-ai luat de strofa cu Sin/Shin si Samech care nu este inca rezolvata.
PS: Cand voi scoate din poezie pozele, ti le dau tie, poate o sa ma invati cum sa citesc istoria.
PS: Pana atunci arunca un ochi pe http://venexiana.altervista.org s-ar putea sa-ti placa

Atunci cand autor primeste de la un cititor un semn care suna asa: poemul tău este \"urât\"(mă înțelegi!)de la ură!/și îmi crește pe șira spinării acum că l-am citit citit, nu se poate astepta ca altcineva sa vina si sa spuna ceva in plus.
Ar trebui sa tac, dar nu o fac pentru ca tacerea este deja atarnata pe cumpana fantanii, in care vreau sa se oglindeasca o stea.
Motivatia : pentru scenografia si calitatea peliculei impresionata cu ceritudini si pentru secventa antologica din barca.
în barcă stăteam mereu în față
și răneam apa cu degetele
pe acolo se scurgea cerul în mine
tata era mereu cu spatele
vedea întotdeauna altceva

Tania,

In prima strofa este ceva in neregula cu timpul verbelor. In strofa/ele urmatoare este ceva in neregula cu personajele care se topesc unele in celelalte ca intr-o acuarela transpirata. Din sinceritatea cu care surprinzi procesele cyan, rezida farmecul acestui text despre transparenta starilor comunicante, fosnind intre panzele lui Klimt, muscate de sarpe pana cand, tabloul ia forma doamnei: Yvonne Landsberg, dezvoltand pe traiectoria elipsei tablourile celebre, din care eu il prefer pe danaë

Bref: Dupa o serie de poezii in care tot farmecul trairiilor tale era estompat de incercarea de a scrie ca ei, remarc ca ai venit revenit la paleta trairilor Amelie.


Pentru poezia din poezie:

ți-era teamă yvonne
că pielea mea ar foșni la fel
sub trupul oricărui bărbat
că lichidele mele ar curge la fel
gelatinoase și leneșe/
în mine germinau solzi de
pești fără ochi îi
prindeai cu o mână
le rupeai capul ei se zbăteau
îndelung
și iar nu-ți păsa/
îmi

las o steluta.

venousse a la carte

Ioana,
Am o propunere, schimab-i titlul. Venousse,a la carte.

Ioan, \"definesc semnul ca pe ceva ce este in asa fel determinat de altceva, numit obiectul sau, si care determina un anume efect asupra unei persoane, efect pe care-l numesc interpretantul sau, incat acesta din urma este detreminat mijlocit de primul\"

In terminologia analizei semiotice, semnul este unitatea care nu se poate realiza independent de conventia arbitrara respectiv \"acel ceva care este determinat de altceva\"(Pierce) si care determina un anume efect asupra intrepretantului.

Conform intelegerii mele, fata asta de plastic a fost gresit aspecata, altfel nu ramanea neagra si fara brate.

sa fie sarpele de vina?

Dau o steluta pentru eseul acesta, care probeaza afirmatia lui Paul Ricouer.

In lumea constrita de Ioana, singurele elemente ale povestirii sunt literele cu care se pot (re)crea cea mai mare parte din spatiile intelectuale accesibile noua aici si acum si simulacrul din milo: plastic cu forme cel putin la fel de apetisante ca siluetele umplute cu silicon.

Nu comentez nimic despre draftul de poezie, pentru ca nu am reusit sa descifez decat primele randuri si titlul unei emisiuni de televiziune de mare succes.


Poate revin:)

Am rugamintea, sa ramaneti la inaltimea geniului dumneavoastra si sa nu mai purtati de grija pustietatii mele.

Asemnenea femeii din vizuiala Ioanei si eu m-am nascut din pacat: S(in), cu S de la Sublimare.
Revin:)

Si daca pica netul ce?
Imprumut o carte de la voi.
Sa nu mai revin?

http://www.contrafort.md/2004/122/792_2.html

Umberto Eco despre istoria și percepția frumuseții sau Ce au în comun Venus din Milo și Monica Bellucci? (2)

Revin:)

Adrian,
Peste 200 de ani, acest documenet va contribui la stabilirea adevarului chiar daca prima propozitie este discutabila.
Voi, puteti sa pierdeti o batalie, dar nu un razboi.
Si, oricat de dureros este, exista si partea buna a lucrurilor. Bataliile pierdute, va obliga sa intariti redutele intelectuale si spirituale.
Din inarmarea voastra, castiga toti. Inclusiv copiii arabilor.
Va veni o zi in care, petrolul se va termina.
Si atunci, toate, dar toate mamele, isi vor trimite copii la scoala. Acolo ei vor primi invatamintele marilor spirite care au apartinut Israelului, Islamului, Crestinismului, Budismului, Taoismului, etc, etc.
Pana atunci, noi comentam si niste fanatici sapa alte subterane si finanteaza noi roazboaie, cu vietilor retezate de o parte si alta a baricadei.

In sfarsit, des/caleci din sfera ermetismului absolut si ne propui o poezie care ne colinda fiecare por, pentru ca sufletele nostre sunt, daca Hermes Trismegistul nu minte, un amestec al celor 4 elemnte, pe care le-am lasat desculte de cand incaltati in tractoare calcam peste psychee in timp ce semanam neghina.
Mi-ar plcea sa aflu mai multe despre biserica nasterii si inmultirea stelelor.