carmen mihaela visalon

Sunt surprinsa de lipsa de inters a membrilor Agonia fata de acest subiect, dar nu din acest motiv am revenit.
Am revenit sa spun, ca ipocrizia se vindeca mult fara varsare de membre:) Printrun examen de constiinta. Cel care privindu-se in oglinda vede ca are doua fete, nu se poate sa nu se inspaimante si sa nu doresca sa se vindece de cangrena carei-i schimonoseste chipul si care-l impiedica sa se mai recunoasca om intre oameni.

Remacabila acesta radiografie a prezentului. Ce pacat ca nimeni nu este interesat sa-si spuna parerea pro sau contra. Eu promit ca, dupa ce voi fi prinat si voi citi si prima parte si cea de-a doua voi reveni. Pana atunci, remarc argumententle clare, astfel incat de la vladica, pana la opinca, oricine are minte sa proceseze, poate intelege care este conjunctura internationala si cat de greu se va asana mlastina globalizata a ipocriziei.
Felicitari.

Nu stiu daca este haiku sau o poezie scurta. Stiu doar ca este minunata trecerea omului, in pas de cal, din balta-n balta si imaginea celui ajuns in prag: ploaie de vara.
Felicitari pentru puterea de a culege soarele de pe ulita:)

Sa mint si sa spun ca versul ales ca laitmotiv este favoritul meu? Nu pot. Pot doar sa spun ca titlul este o metafora de calitate si toate frunzele peticite de toamna,
sustin imagistic o poezie care mie mi-a placut.
Multumesc.

Eu am convingerea ca acest comm a fost scris ieri si a aparut astazi:)
Cat despre jocul cu cartile pe fata este sublim dar imposibil de realizat. Caracterul, precum otelul se caleste in foc.
Cel care face jocul lui Pitigoi, \"fiind posedat\" de duhul invidiei, mandriei sau al zavistiei nu se schimba la fata precum Iisus.
Isi schimba masca, asa cum dupa revolutie, membrii MAN au devenit brusc liberari sau conservatori si au creat mici scoli de partid, la care a fost scolita o generatie cu dintii sterpeziti.
PS: Pentru alungarea din rai, responsabila este Lilith.

Mai bine ca sunt don Quijote, si, macinata, sunt aruncata la caini, decat sa fiu caine si sa ma reped la autori de talent pentru ca mi s-a transmis o directiva de partid si de stat.
Mandria de a fi fara sa fii este boala grea:)

Cateva sugestii:
>in loc de: acest lucru este extraordinar de vizibil, as spune: acest lucru este evident.
>in loc de: trebuia să memorezi niște legi iar apoi (ca și astăzi) un avocat bun era dat de tupeul său, as spune trebuia să memorezi si (la fel ca astazi(!)) s ai tupeu si relatii.
Consideratii legate de text:
>Cred ca aveti drepate cand afirmati ca una dintre tarele romnailor este lipsa de educatie, promovata din generatie in generatie. Daca nu ma insel, despre ea s-a vorbit mult in literatura, inclusiv de catre boieri. Emblematica coana chirita ne-a smuls tuturor un zambet-lacrima:)
>Revenind la profesori. Cred ca sunt pe cale de disparitie. In acest moment nu mai avem dascali ci functionari incadrati in sistemul de invatamnt. Dintre ei unii sunt foarte buni. Atunci cand dau meditatii.
>Concluzie: Daca dragoste nu e, nimic nu e!

Nu pozez in victima. Daca vreti, pot sa fac o statistica cu atacurile la persoana indreptate impotriva mea. Am toate commurile. Inclusiv cele de pe textele sterse. De ce? Pentru ca ele constituie probe.

Chiar nu mi-am dat seama. Cat despre prieteni nu stiu daca v-ati dori sa fiti prieten cu mine. Eu sunt mult mai exigenta cu mine si cu cei apropiati decat cu restul lumii:)

Credeam ca m-ai uitat. Iti multumesc pentru ca ai sesizat tonul ghidus al poeziei mele. De la Grauenfels am invatat. Asa ca, o sa-ti urmez sfatul si o sa-l iert. Sper sa ma ierte si el si sa scrie cu mine. Cat despre poezia acesta recunosc, ideea mi-a venit urmarind atacurile concentate de pe site si de la o poezie a domnului Danes. Dar, durerea este mult mai adanca, si, din pacate, nimic nu-i nou sub soare. Stii pasajul din cartea lui Ezechiel, sau al lui Ieremia: parintii au mâncat aguridă și copiilor li s-au sterpezit dinții”.
Asta este marea tristete. Din fericire, la noi, copiii trebuie invatati inca de la gradinita prin cantecele ce ii asteapta in viata:)
Sa auzim de bine.

Ionut,
Accesul era gratuit pana la data de 4/08/2006
http://worldebookfair.com/Collections.htm

Domnule Danes, imi cer iertare daca am facut vreun typo in comurile mele. In ceea ce priveste titlul acestei personale, nu dumneavoastra sunteti Pitigoi. Pitigoi este ingerul Negru. Daca vreti sa aflati mai multe despre el va sfatuiesc sa cititi Ispitirea lui IIsus.
1. .... ca sã fie ispitit de diavolul.
2 Acolo a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti; la urmã a flãmînzit.
3 Ispititorul s-a apropiat de El, si i-a zis: Dacã esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste ca pietrele acestea sã se facã pîni.\"
4 Drept rãspuns, Isus i-a zis: Este scris: Omul nu trãieste numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.\"
5 Atunci diavolul L-a dus în sfînta cetate, L-a pus pe strasina Templului,
6 si I-a zis: Dacã esti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-Te jos; cãci este scris:El va porunci îngerilor Sãi sã vegheze asupra Ta;si ei Te vor lua pe mîni,ca nu cumva sã Te lovesti cu piciorul de vreo piatrã.\"
7 De asemenea este scris\", a zis Iisus: Sã nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tãu.\"
8 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arãtat toate împãrãtiile lumii si strãlucirea lor, si I-a zis:
9 Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, dacã Te vei arunca cu fata la pãmînt si Te vei închina mie.\"
10 Pleacã, Satano\", i-a rãspuns Isus. Cãci este scris: Domnului, Dumnezeului tãu sã te închini si numai Lui sã-I slujesti.\"
11 Atunci diavolul L-a lãsat. Si deodatã

Cat despre ultimul vers, aveti dreptate, mi-am permis sa ma inspir dintr-un vers care va apartine. Va cer iertare.

Versurile pe care le-am postat sunt ale lui Gelu Naum.

\"În fiecare toamnă și în fiecare primăvară
bunicul străbătea cu oile spațiul caropato-balcanic
dus-întors
și oile făceau beee
exprimând astfel legile tăcute ale migrației
Într-o bună zi oile au murit
În transhumanța lui solitară
bunicul a lăsat să-i crească niște mustăți lungi
și s-a apucat să mâne o turmă de pietre
Apoi bunicul a murit și el
mustățile i-au crescut și mai lungi
pietrele au intrat în pământ
și au început să-i roadă mustățile\"
Se pare ca pe banca sunteti mai multi. Astept, dupe ce vei fi privit suficient, sa ne scrii un film depsre zapezile de altadata, cu calutii lor cu tot Poezie cu care sa te asezi in banca de date a marilor poeti ai lumii. Pana atunci, bine ai revenit.

Cavalersc, gestul lui Adrian de a boteza colajul: Gestul Evei. Interesant si proaspat dialogul. Remarc prospetimea si inteligenta Luanei si talentul ei de excelent diagnostician:esti prins de tine în ștreang de plete, fumul țigării, parfumul și verdele ochilor, esti prins de tine-n perversitatea propriilor tale imagini,prizonierul sertarului cu chiloți din toată lumea pe care-i adulmeci sperînd sa le afli rostul sau venirea, etc. Remarc si umorul cu care L.Z. indreapta oglinda inspre interior, ajungand dincolo de poalele marului, pana in ziua a 6, moment in care, dintr-un \"Adam cu coastele slabe și sub ele o inimă\"- se naste cea care il va duce la moarte, pentru a-l trezi la viata:)
Ma bucura si variatiunea lui Adrian, chiar daca el nu se oboseste sa vina cu ceva nou in acest jam sassion, ci ii repeta cuvintele scrise pe inima pe care o oferta pe rand tuturor iubirilor sale. Este minunata, capacitatea voastra de a dialoga ca doua randunci.
Va mai ascult.

Sunt doua lucruri care ma supara pe mine pe lumea asta: rautatea si prostia. Asa ca tu nu ma poti supara. Ma poti intrista, cand nu inteleg ce vrei sa spui, ma poti indurera, cand te suspectez ca esti partinitor, dar nu ma poti supara. Tu stii bine cine sunt locotenentii si mai stii ca atat Fane cat si locotenentii sunt branduri mioritice arhetipale.
Domule Zabet,
Daca nu aveti tinere de minte va repet: eu cu dumnevoastra nu am ce discuta.

A ierta nu inseamna a uita. Ref. la secure, am
ingropat-o de mult, ceea ce nu insemna ca nu mai am dreptul sa semnalez ceea ce se intampla. De dragul adevarului, in care cred.
Cat despre afirmatia ta ca sunt destul de amarata, trebuie sa-ti dau dreptate. Sunt! Din cauza fariseilor si a celor care dispun crucificarea celor nevionvati, pentru a le trage hainele la sorti.
Revenind la poezie, ai dreptate: \"Fara cruce moartea nu poate sa moara.\"

Vrei sa-ti fac lista cu locotenentii prezenti pe acest site?
Nu vrei. Crede-ma.

Remarc prezenta unui simbol nesustinut de valoarea poetica a textului si a laudatorilor de profesie. Felicitari pentru ca ati rezervat locuri de parcare la fiebinti, prin actiunea de guerilla din ultimile saptamani.
Cat despre cruce, da. Pe ea sunt rastigniti criminall care cred in valorile adevarat dar si talharii la drumul mare.

N-am venit sa brodez, pentru ca in poezia asta nu-i nimic de brodat. Textul si trimiterile lui la lumea de celuloid de pe ecran si din viata de toate zilele, nu aduce o tematica noua, o arta noua sau forme noi de expresie. Este o lamentatie moderna, in care o femeie contemporana sta si cugeta: \"La ce bun un nou barbat licurici?\".
Trimiterea, in trecutul istoric, este si vesela si trista, \"umbra mea glisează/decapitată pe marginea patului\"
semn ca, dincolo de culorile desertului si ale relatiilor desarte, ceea ce este important ramane si se revolta. Ultima parte a poeziei este ca un blestem aducator de fericire. Un blestem care deschide ochii celui care stie sa auda. Un blestem cu cuvintele de putere ale celei de-a 7-a arte:)
*
Concluzie: Pentru ca, nimic nu este mai important intre oameni decat curajul de a rosti adevarul si pentru ca aud scuipat in fata \"ucigasului\": Eu nu am murit pentru ca tu nu ai existat!, si mai ales si mai ales, pentru luminile de la capatul poeziei, las semn, de admiratie.

PS: Incepand cu acesta poezie Amelie nu mai este un simplu actor. Ea este regizorul.

eu, tu, ioana barac, carmen, ioana d\'arc ascultand muzica fado, la umbra unui mar:) inainte sa pierdem razboiul, iar dupa ce-l vom fi pierdut, speranta ca vom gasi drumul spre casa.