carmen mihaela visalon

Albu,
Despre turnuri: Ba-Bel sau nu, s-a vorbit mult in poezie,in toate graiurile pamantului...Despre simbolurile freudine, in care pasarile, copacii, insectele, pietrele, se transforma rand pe rand, in recuzita cu care se pune in scena- joaca preferata a fiintelor de lut, s-a tot scris in commurile despre \"anxietatile nereyolvate ale tineretii\"-\"demersuL litearar baZat pe o propulsie erotica necontenita, fiind, asa cum constata Mircea Mihaies: NU un scenariu exibitionist, ci explorarea atenta a complicatelor relatii intre personaje; relatii care, as adauga eu, nu sunt numic altceva decat temele existentiale ale autorului- numit rand pe rand: Cohen-Negru-Vladimir-Nabokov...:) Despre pendularea ta, intre poetul care isi invita citiorul pe diferite paliere de lectura, si autorul care spune ce are de spus, ma tot mir incercand sa inteleg alegoria animalelor ce alerga spre nord...., cu admiratie, indignare, perplexitate, intr-o declarata citire atenta, insotita de semne de intrebare, dar si de certitudinea ca: ESTI! Imi permit deci, in replica la poezia (?) de fata, care, cu siguranta!!!, nu se numara printre preferatele mele, sa-ti RECIT niste versuri pe care le-as picta cu alb peste negrul din partile oculte ale Babilonului.
Actiunea contemplativa:
Numai pestii se ineaca in apa
numai viermii si robotii nu se sufoca pe pamant
Subtire pasarea devine acra nemaizburand
Izbit de falfait de aripe de inger
cu ochiul fix spre tine stau
iubito tu care ma-nsangeri
pe vai, pa ah, pe au
Astazi vocala mea este murdara
cazuta-mi este in noroi
Iubito princiara
Care n-ai vrut sa fim doar doi
Camasa asta a vorbirii
Mi-a asudat, s-a murdarit
iar lacrima gandirii in sare s-a sleit
Doar frigul inca mai mi-e prieten
Cu turle de biserici
Ferigile incet le pieptan
Si coama lunga a timpului
O tai sangeros cu trupul meu
foarfeca de carne.
pentru fier.
(Nichita Stanescu,publicat de Dora Stanescu, in memorialul aparut la ed. Viata Romaneasca, 1984).
Iertare, daca n-am inteles-starea de poezie, si m-am trezit vorbind fara rost.
Un mai vechi cititor,
Carmen

Draga Casandra,
\"punctul acela care putea să zboare/ca o pasăre neliniștită/
și să se lovească de tavan ca/o minge și să se întoarcă, este, pentru mine., mai mult decat un vierme, intr-o poveste cu lebede, este scenariul eternei masti, propus spre rezolvare, echipei convocata in arena teatrului experimental.
Revin,
carmen

RECUNOSCATAAAORE!, iertare!!!

Iulian,
Ai dreptate, e grav!, iti sunt recunoscatoare pentru semnalul de alarma...RECUNOSCATORE, o sa incerc sa corectez.

Cristina,
Frumos trebuie sa fii fost, la nunta aceea, sub ploaie de salcie impaunadu-si culorile lacrimi-n lac...
carmen

Ela,
In fiecare zi, ochiul inchis te reciteste cu uimire...
Cu drag,
Carmen

Albu(?),
\"autodevorându-se-n cușcă/ochii-lustruită imagine a unui revolver/ce scuipă cu plumbi o păpușă decapitată...,daca, ar fi fost o ghicitoare, as fi raspuns: elefantul alb..., dar nu este o ghicitoare ci un fel de sentinta, pe care
mi-o autocitesc cu fata spre zambetul lui Budha, despre care ma tot intreb: de ce pare gras?
Pentru partea alesa, trebuie sa adaug: minunat!!!
un vechi cititor,
carmen

Albu,
Chiar daca, nu cunosc arta intelegerii hermesiene si s-ar putea sa patesc ca acel student sarac, care a eliberat din nestiinta mercurul, dintr-o sticla gasita in mare(?), expunandu-se unui mare pericol...iau in serios promisiunea facuta, cu atat mai mult cu cat exista un precedent: Cristiana Miu, care tot pe pagina Ta mi-a daruit o poezie, amintindu-mi ca:
\"La vita e un dono/Dai pochi ai molti/Di coloro che sanno e che hanno/A coloro che non sanno e che non hanno.\"
Carmen

(Franco Modigliani)

SE FACEA CA Pe strazi SUNT multi copii AUTISTi DESENAND UN CER SINGUR/UN LEAGAN MARE ADORMEA NORII...se facea sau aceasta este povestea Lacrimii?

P.S.: Te rog sa ma ierti ca am rescris CUVINTELE tale cu cerneala incolora a neputintei mele...iti multumesc ca
mi-ai reamintit incapacitatea de a-mi asuma copilul/copiii autist/autisti...de pe o strada...de pe niste strazi... de pe toate strazile,pe unde am trecut/trec mimamd trairea tristeii...

Cristiana,
Sunt una dintre cele 10.000 de maimute care ar putea deveni subiectul \"experimentului\" propus de tine.
Trebuie doar sa-mi cumpar cartea si ceva timp... Erorile de orice fel, imi vor fi iertate...; mai greu este cu timpul, care asemenea imprumutului de la banca se acorda doar celor ce nu (mai!) au nevoie de el(comparatia nu-mi apartine, am furat-o din Drumul sau Viata spre/in inalta societate...)
Cu mare drag si uimire,
Carmen

Mae,
\"De ce eu?\", \"De ce mama?\",\"De ce istoria se scrie impotriva iubirii?\"; cred ca s-a intrebat si Clara din piesa de teatru de la care a pornit \"comiterea\" textului, acum fff multi ani.
\"De ce nu exista doua drumuri?\", ma intreb eu; \"de ce am scris gresit,de ce? de ce? de ce?

Iti multumesc pentru prezenta si ajutor!
Carmen

P.S. Sa ma ierti daca memoria imi joaca feste si pe fata nu o cheama Clara.

Ela,
\"Acolo unde nu sunt\", atunci cand nu am timp sa trec pe la tine, ma cauta poemele: pe care tu le-ai trait pentru mine.
Cand am din nou timp, revin in casa cuvintelor tale, ca sa ma vindec de gri si sa ma simt mai bine!
Carmen

Albu,
Reciteam: “ți se face deodată frică de electricitatea/câmpurilor de forță ale tristeții/și demoni te poartă prin tine/dau foc versetelor bucuriei urci/într-o mână ca un tramvai roz /unde faci dragoste cu vatmanul/până la prima în locul unde oamenii/își leapădă crucile ca niște petale/încaleci orizontul unsă pe trup cu betel/și te oferi primului faun”, amintindu-mi ca sunt datoare cu un raspuns….cand,… Domnul acela (1642-1727), cunoscut in istorie pentru principiile matematice ale filozofiei universale; mi-a batut la fereastra rostind raspicat: “desi nu plasmuiesc ipoteze”, te rog sa-I comunici pasarii asa: if soarele ramane maro, zborul va fi uroboros alienat.”
Tot El mi-a sugerat si o posibila solutie de sorginte pagana:
“Natura se bucura de natura si natura invinge natura, si stapaneste natura”, urcand pe discul gri/alb, de la rosu la VIOLETTE, intru eliberarea zburatoarei…
Derutata, de neasteptatul mesaj, am cautat in carti, si am dat peste lama a XIV, din tarotul egiptean- Cele 2 Urne; cu frumoasa ei hieroglifa in forma de geniu al soarelui, turnad esenta vietii dintr-un ulcior in altul, in 3 registre de interpretare:
divin: miscarea perpetua a vietii, nunta Selenei cu Apollo, intelectual: combinarea ideilor, fizic: raporturile dintre Violetta si vatman sau WATTMAN.
Mai departe, am ajuns la tarotul de Marseille, la arcanul numit Temperanta, cu ingerul sau usor rasucit, turnand fluid din vasul albastru, pe care-l tine ridicat in mana dreapta in cupa rosie-sangerie din mana stanga; iar de aici la nunta la care s-au petrecut niste minuni: cu vinul cel bun, si, in sfarsit la Kabbala, la cel de-al 14-lea instrument cu care Dumnezeu a creat lumea, litera NuN- despre care Papus afirma ca este asociata numelui Emannuel.
…”Lumina de sus intuneca si mai mult bezna; insa lumen naturae este lumina beznei insasi, iar bezna intelege acesta lumina si de aceea transforma negrul in luminos, arde tot ce-I de prisos si nu lasa altceva decat drojdia si zgura pamantului abject”
(ultimul citat este din C.G, Jung, din volumul Studii despre reprezentarile alchimice, aparut la editura Teora in traducerea lui Reiner Wilhelm, sintetizeaza ce am “inteles” eu, din cele 2 poezii ale tale, pe care, gresit sau nu, le-as introduce la rubrica: psychee).

Albu(?),
Nu sunt sigura ca am intels corect, partea din poezie ta, care mi-a placut cel mai mult:\"icoanei pe care ne mâncăm/ bucatele cu mâinile degerate/în căutarea mereu altei păsări călătoare uitată cu ciocul înfipt/în piept ca o veste rea\"; sunt insa sigura, ca \"am vazut\" o pasare-n cerc
luptandu-se; si ca lupta mi-a amintit de un razboi nevazut : \"...dying nailed to a cross with thieves,/the unlucky possesor of an absurd destiny.\", despre care citeam intr-o antologie Ku Sang, publicata in 1989, de Forset Books
Daca iarasi, am gresit cu ceva, imi cer iertare, si ma declar printre cititorii care vor reveni.

It is more than
the deep roots of every emotion,
big or small, of any kind,
that squirm and kick like little children
somewhere inside...
(KU SANG/poet nascut la Seul in 1919/traducerea Anthony Teague/forest books)

Draga Aina Serban,
Eu, iti multumesc, pentru intalnirea de la poalele bazilicii, pentru portretul iubitei lui Bernardin de Saint Pierre, dar mai ales pentru invitatia in lumea E.T.A. Hoffman…, sper sa am timp, si intr-o zi sa revin, in paginile, unde, ochiul meu, imi spune ca se intampla mereu altceva.

Draga Adiran,
“Enigmatice si nu neaparat cuminti”, vorbele tale ma pun mereu pe ganduri, mai ales de cand,
ti-am citit, un tablou clinic si o foaie de observatie, care mi-au amintit, de o fata, fascinata de Thot, de un batran alchimist, si soldatei cu pene verzi la chipiu dansand, pe fata de soare si fata de umbra a lunii cand caroten, cand negru-orange; de retorica lui Paul Klee, cu “tumbe zgomotoase de clovni si hoarde de maimute ce stropesc cu culori”, intr-o posibila poveste, in care Picasso vorbea (si) despre mine:
”alti artisti isi gasesc imboldul in natura, eu ma inspir din opera de arta.”
Sa nu intelegi, ca am mancat matraguna si am ifose-laurii de artist, nu!,Nu!, nu!; dar, de poet nu ma pot dezlipi, doar m-am nascut roman, \"in tara de tamaie si mir\",... \"in tara de tamaie si mir\"..., \"in tara de tamaie si mir\"...

Va multumesc pentru bagarea in seama, si privilegiul de a va fi cunoscut.

Tabloul doamnei Celeste Pensotti se intituleaza: Reverie in amurg... Infatiseaza 2 femei ce privesc pe ferastra. O compozitie naiva in verde si trandafiriu, despre care Baudelaire a scris, undeva, candva, poate in 1845...,
Multumesc, pentru ochiul aruncat peste privire.

Dati-mi voie, sa adaug doar un scurt citat:
\"Nu te increde in lungimea anilor,
caci pentru cei din lumea de dincolo
timpul unei vieti valoreaza cat un ceas,\"; citat de Andreas Schweizer din Invataturile regelui Meri-Ka-re, si sa va contrazic partial: nu BA, Ka!

Vazut, citit, placut!

Cum se spune corect in limba romana: doamnei Sandra sau draga Sandra?
Din partea vecinei din compartimetul de tren, flori, multumiri si aplauze.

Mae,
Multumesc pentru telefon. Ca sa fiu sincera, nici eu nu am reusit sa dau de firul, care as vrea sa duca spre poezie, dar de cate ori arunc, in zi sau noapte, cu ceea ce scriu, postasul bate la usa si imi spune nervos: Interzis aruncatul cuvintelor in spatiul destinat pescarusilor.
Cat despre stilul \"mixer\" ai dreptate. Sunt un aliaj a ceea ce sunt.