carmen mihaela visalon

Daca ne este permis sa putem cadea dintr-un univers in celalat, eu cred ca-i de bine, cu atat mai mult cu cat migratia are loc in sensul verde-soalar;
Daca se lasa caderilor doar o umbra, vin si intreb: eXista si \"o jertfa\" a inaltimilor-\"incontestabila dovada a zborului\"?
Inainte sa multumesc pentru adierea de pescarus afirm cu convingere:
Pe marginea aceea de amintire este o fericire sa nu fi atent.

Recunosc, povestea ta m-a fermecat. Am citit-o de cateva ori. De fiecare data speram sa se termine altfel. Cum? Habar n-am, adica stiu ce ar trebuie sa se intample la un moment dat, sa ...
M-am luat cu vorba si am uitat ce am vrut sa-ti scriu. Este tot o poveste, pe care mi-a amintit-o lupul tau. Ti-o daruiec din partea lui Rumi. Poate te inspira pentru urmatorul raid prin codrul cu iubiri imposibile.
A fost odata un print, care, in vreme ce se afla la vanatoare, a zarit o fata minunata si a cazut pe loc in mrejele iubirii. Fagaduindu-i tinerei averi si comori fara seaman, printul reusi sa o cucereasca. Nu trecu mult timp si fata cazu garv bolnava. Printul trimise dupa toti vracii din tinut. Desi toti spuneau: “prin voia lui Dumnezeu vom afla leacul potrivit”, nimeni nu a reusit s-o vindece. Asa ca printul se cufunda in rugaciune si drept raspuns la ruga sa, i-a fost trimis din cer un tamaduitor. Acesta ii izgoni pe toti vracii palatului si cu multa iscusinta reusi sa afle adevarata taina a bolii prefrumoasei fete-o dragoste nefericita pe care o purta unui giuvaergiu din Samarkand.
Urmand sfatul iscusitului vraci, printul trimise in Samarkand dupa giuvaergiu si aducandu-l in tinutul sau, il insura cu frumoasa care suferea din pricina dragostei.Vreme de 6 luni, cei doi traira impreuna in cea mai deplina fericire si armonie. Dupa ce s-au scurs cele 6 luni, tamaduitorul, urmand porunca divina, I-a turnat giuvaergiului o licoare vrajita, astfel incat acesta sa-si piarda forta si frumusetea. Tanara si-a pierdut Dragostea pentru el si s-a intors la rege.
Acesta porunca divina a fost asemenei poruncii date de Dumnezeu lui Avraam de a-si injunghia propriul fiu: ea nu este deloc diferita in spirit de fapta acelui inger din ceruri care l-a injunghiat pe sclavul lui Moise. De aceea nu se cuvine ca acesata porunca sa faca obiectul disputei omenesti, fiind mai presus de intelegerea muritorilor de rand.
Inainte sa-ti mai multumesc inca o data te intreb: pentru lupul alungat si pentru printesa, nu s-a putut ruga –asa simbolic-nimeni?
carmen

Pasadia,
Am citit cu mare drag \"Iarta-ma N.\" si mi-am amintit de-o intamplare din vremea cand ingerii mai bantuiau pe Calea Victoriei insotindul pe H.N.Un amic
de-al meu, a venit intr-o seara si mi-a zis:\"Hai la Marul de Aur, ti-l voi prezenta pe Nichita.\", \"Nu vin, n-am chef!\", i-am raspuns agasata de toti cunoscutii care-l stiau pe Poet si se ofereau \"sa-l prezinte\".\"De ce?, nu spuneai tu ca, etc, etc,\", Ba da, dar n-am pofta sa ma indragostesc de singurul barbat pe care-l iubesc\".
Minteam evident, imi era frica. Frica...pentru ca trebuie sa fii la fel de pur ca zeii ca sa-i poti privi fata catre fata ...Frica ca voi vedea si halatul pe care-l imbraca in casa de pe pamanat...Frica pentru ca: \"i-am batut in palme/toate calitatile pe care i le ceream/si toate defectele pe care nu le avea.\" Frica de frica.
Pe scurt, tare mult mi-a placut sa-l revad pe BOURUL albastru si mi-a mai placut mie finalul:
\"De unde sa stiu eu neNichita fiind/cat de mult te durea poezia.\"
Multumesc.

Florin,
Da, ei erau un trib.Acum sunt 2- pentru ca exista continentul lor si Africa mea, tribul lor si tribul meu. Asa cum-exista un curs de la Hermon la Marea Moarta si un curs radial de la Ioan Botezatorul spre Muntele schimbarii la fata-si unul si celalat sunt ale Iordanului. Cred ca amestecul acesta de cursuri se leaga de caderea in cealalta dimensiune, de taciuni si tamaie, de recompunerea continentului ciobit.
Multumiri pentru vizita si sfat.
carmen

Draga DANA,

Am batut la mari, o suta, si-s uimit ca mi-I uscata
Buza, precum apa marii! Buza cand mi-I insetata,
Caut iar sa beau o mare, si nu vad ca eu sunt marea,
Si de-aceea-mi sint uscate buzele arzand ca sarea.

(Am baut la mari, o suta- Attar)

Am aruncat un ochi pe pagina ta si dupa ce ti-am vazut fotografia trebuie sa-ti spun cu mare drag: Fata frumoasa cinste cui te-a scris! si sa adug:

Iti multumesc mult pentru vizita si pentru valul de tinerete si mare. As vrea sa-ti fac un dar pe masura, dar sunt prea saraca astazi cand:

Numai vesti rele mai astept.
Numai vesti proaste mai pot aduce :
a mai murit un copac,
a mai plecat o pasare,
cineva si-a taiat sufletul intr-un
ciob de oglinda,
undeva, in continentul iubirii
au navalit oamenii-cangur …

Toate vanturile bat de-a-ndaratelea,
zicand ca trebuie indreptati arborii
pe care tot ele i-au strambat. Si astfel
mortalitatea arborilor
a crescut inspaimantator -
caci nimic, o, nimic nu se poate indrepta
fara incuviintarea sevelor,
si tot ce se-ndreapta cu de-a sila
se frange …

De aceea, nu mai astept decat vesti rele -
se vor distinge probabil si focurile ramase,
va creste par aspru de cal
pe ultimele frunti albe, stralucitoare,
nesfaramate inca de ciomege,
si ultimele cantece in paduri
vor fi ale gorilelor-lupi …

Pana atunci, toata lumea trebuie
sa se scarpine individual -
asa e legea, asa e obiceiul
inainte de moarte. Nu staruiti,
nu se acorda nici o dispensa -
doar ciungii au nevoie sa se scarpine
reciproc, cu botul sau cu picioarele …

Si intre timp a mai murit un copac,
a mai plecat o pasare,
cineva si-a taiat oglinda
intr-un ciob de suflet,
si oamenii-cangur se inmultesc
in buzunarul de la spate al lumii …

Numai vesti rele mai astept

(Africa de sub frunte - Geo Dumitrescu)

si cand:

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

(Muntele - Marin Sorescu)

cand:

Azi, ti-au luat portocalule,
toate portocalele tale de aur.
Le-au asezat in lazi
si le-au trimis pe mare,
spre pamanturi fara portocali.
Multi cred ca nu ti-a mai ramas nimic.
Se insala portocalule.
Iti ramane fructul drag
numai mie, iti ramane fructul rotund si des
al umbrei tale pe pamant.
Si chiar daca nimeni nu-l vrea,
eu vin pe furis,
ca un talhar, sa-mi strang sub nevazutele valuri,
atat de certe, aceasta sete
pe care niciodata
nu mi-au potolit-o fructele tale.

(Sete – Pedro Salinas)

Nu am vrut sa fiu melancolica, dar despre lacrimi si despre fluturi a fost sa fie vorba in acesta prima intalnire a noastra.
Sper sa ne revedem curand pe pagina ta.
Sa-ti fie soare!
Carmen

pârjolește Doamne
acest izvor
ce rătăcește
neștiindu-și albia
ridică-l în aburi la tine
pană s-o face nor

du-l departe

pe-o ploaie de vin cat bobul de Graal pe malul iertarii lui 7!

Ai reusit sa ma captivezi. Astept urmarea... Ce-ai zice despre arhicunoscuta poveste a calugaritei, intr-o versiune diferita de Turandot.
Stiai ca(?)- Ciulei sau Pintilie au montat celebra opera cu pitici in rolul iubitilor devorati, spectacolul s-a jucat doar 3 zile si a fost o lovitura de casa?
Daca te hotarasti sa scrii despre periculoasa insecta-printesa si ai nevoie de amanunte, o sa scanez articolele evenimentului muzical, la care am facut referire, si o sa ti le trimit contra unui abonament la rubrica in care tocmai ai debutat cu mare succes.
Felicitari,

1.mie imi vine sa plang ca:” ne va mai naște pe toți”/încă de cate ori se va impune prezentya repetentilor in boxa martorilor;
2.ma bucur daca pe tine te va naste de 2 ori- poate te nimereste “deodata” cu sufletul pereche!!!;
3.“diferenta asta” -si de data asta si de data trecuta si de data viitoare- este cea care da totusi o bruma de speranta!!!
4. hei hei hei: heraclit, heraclit, (H)(ERA)(CLÎT):
poti sa-I citesti numele, de la stanga la dreapta sau invers, tot despre foc si apa e vorba, despre Nebun, pe care unii il numesc Math- cu traista si crocodilul lui, si poate si despre formele perelor coapte in rai...
5.ora Turnului Daramat nu-mi este foarte pe plac, dar troleul cu Lumina Stralucitoare, DA!-si pt. ca tot a venit vorba: un coleg de-al meu mi-a spus, acum 100 de ani, ca \"simulacrul asta de trasura\" se numeste troleibus si troleul este firul care pune in miscare marioneta, optiunea ta pt. \"troleul 21” intarind posibila mea interpretare...

Eu gândesc că: imi place sa-ti citesc poeziile si te rog sa nu te superi ca in lipsa de cuvinte meseriase spun si eu ce inteleg.

Cat despre: \"eu gândesc că/pământul e rotund/universul chiar în expansiune/rămâne indubitabil finit/vom ajunge într-un final/în același punct\", sunt de acord cu tine, se spune ca nici nu este foarte greu sa ajungem in acel punct: trebuie sa implinim 613 porunci concomitent!, ceea ce trebuie sa recunostem nu-i mare lucru-probabil pt. ca este atat de simplu ne tot impotmolim si nu suntem receptivi la bip-ul acela care ne-ar permite sa ne nastem, dincolo de obor!

Sa spun drept: nu sunt sigura daca primul nivel-adica cel literal-este o proportional cu talentul. Poate ca da, si atunci trebuie sa recunosc un deficit...Mai departe- desi
m-ar bucura sa te contrazic, sunt iarasi obligata sa-ti dau dreptate: incoerenta-coerenta este una dintre \"tainele\" care ma obliga sa scriu...La cele 72 de vopsele-rostite o data pe an- ma tot gandesc...asa cum ma gandesc la animalele care alerga spre nord, la negrul din alb si la cum sa-ti spun intr-un mod CAT mai \"eclectic\": (!)multumesc pentru frumoasa surpriza-sper ca nu are nici o legaura cu Mosii de vara...:)
Un mai vechi cititor,

Florin,
Iarta-mi, rogu-te intarzierea cu care ma grabesc sa-ti multumesc pentru cuvant!
carmen

Cristiana,
Sunt ONORATA de prezenta Ta in pagina acesta. Sunt si fericita ca acest \"colaj\" la 3 maini, si \"vocea\" Arhanghelului Gabriel au fost percepute asa cum le-am simtit: ca un advertisment!, pe care la limita l-am putea numi si blestem; pentru ca: a nu incerca sa te cunosti pe tine insuti/insati, intr-o perpetua cautare, dincolo de interzis, a phosphorului si a pietrei filozofale; a nu accepta ca o data si o data \"vine ceea ce este sigur\"; a nu depasi bariera iluziei, pe care o putem numi fara teama de a gresi: Blestemul Pamantului- de \"dragul caruia\" purtam razboie, in afara, in loc sa declansam jihadul interior impotriva aburilor pestilentialitatii mostenite si asumate. Blestem, sau mai exact rugaciune exorcizatoare, nu impotriva celorlati, indiferent de religie, caci toleranta nu este o gaselnita new age, ci un atibut al IUBIRII; in care e natural sa-l inteleg pe cel diferit ca forma si tip de cautare dupa ce am invatat, cel putin la nivel teoretic, legea informatiei energiilor necreate prezente in ecuatia cu infinit de multe necunoscute Eu=Tu, pe care \"trebuie sa o rezolv\"...sapand in adancurile Bibliei, Textelor Piramidelor, Coranului, Cartilor tibetane, in speranta ca voi invata tehnologia argintarii oglinzii ... sunt multe, multe de spus... dar ma opresc aici, ca sa nu te plictisesc.
Cu drag si multumiri,
carmen

\"motiv pentru care eu stau/doar pământul a început să se învârtă/de prin evul mediu încoace/nu întâmplător zis și cel întunecat\"

Am 3 intrebari:
1/ce facea pamntul inainte de evul mediu (nu)intamplator?
2/ce produce negura rotatia sau revolutia?
3/trebuie sau nu trebuie arse vrajitoarele pe rug atata timp cat toate drumurile/au chipul aproximativ al cercului/
datorită formei sferice a pământului/și faptului că încep și sfârșesc/într-o inimă

Multumesc ca ai trecut prin inima mea cu vorbe bune ca piinea calda. O sa deretic o odaie,acolo, in partea dreapta a sufletului, in asteptarea urmatoarei intalniri.
carmen

Monica,
Iarta-ma ca nu am vazut pana acum comm-ul tau.
Multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa pui piciorul in paradisul fiscal al talantilor roz-verde-purpuriu.
Intr-o zi, cand, talantul de pace va deveni moneda universala, Bucurestiul nu va mai avea copii paianjen locuind in canale de lux, tramvaiele vor avea muscate la geam, si circul va fi exponat de muzeu...Intr-o BUNA ZI...
Pana atunci, iertata sa-mi fie naivitatea de a spera.
Inca o data multumiri!
carmen

Dialogul noptii cu luna, este ceea ce citesc citindu-va si va multumesc, Maei pentru batista cu miresme albe de cactus negru, si semnatarului cronicii despre gara, pentru popasul, in timpul in care am pierdut totul regasind amintirea scarii perpendiculare pe pietrele sfaramate si gri.
“Fara un peron de melancolie/ uneori” …nu rezist tentatiei de a (re)cita…din treptele antologiilor pentru suflet pe care le public in gandurile mele de bine.
personale[ ]
ție

de Mae Stanescu [mae]
2005-05-28 | |
azi m-au iubit toți cactușii
din el jardin del puerto
și-au scos de la rever
câte o floare
aproape ireală
iar eu le-am lăsat
la schimb
numele tau frumos pe limbă

nu mi-a fost teamă
decât la ieșire
când am văzut ultimul cactus
purtând pe degetul uscat și subțire
o floare mare
și neagră

CERB NEGRU sau lectie despre ochiul celui care priveste
Dând voie, în sfârșit,/Soarelui să plece la asfințit, incerc sa raspund si sa spun ceva in apararea mea. Sunt evident incantata, de binecuvantarea primita, de acolo, din lumea in care pleaca cei carora li s-au confiscat continentele. Sunt bucuroasa ca o carte descoperita cu ani in urma, in oferta editurii Herald, Marea Viziune, pe care am daruit-o tuturor prietenilor, a reusit sa treca dincolo de frontiera cititorului ce sunt. Sunt in pana de cuvinte consistente.... Il voi chema in ajutor pe Nichita, daruind-va o scrisoare a poetului catre Mircea Raicopol.
Iosif inselat de Dumnezeu
Imi cursese de la sold in jos piciorul
Dureros precum omorul
unui adevar de mers,
unui schiopatat de vers,
unei stele lungi de coada
ce-mi facu viata toata
o rusine si o rana
un Christos si o coroana,
si apoi ma prefacui
ca ce este nu-i si nu-i
litera cuvantului,
ci semn.
Multumesc pentru atentie si stea,
carmen

Ela,
Ce bine este ca printre valuri sa rasara o stanca pe care sa-mi pot odihni noaptea zilei de ieri.
Raman aproape,
carmen

Costin,
Multumesc. Cred ca astazi ma urmareste un blestem al tastaturii...
1. sunt onorata de prezenta si aprecieri
2. am radiat majuscula
3. nu pot schimba finalul, pentru ca, tara cerbilor negrii, cu popoarele ei de cai gaste, bizoni, oameni ai tunetului, sunt inceptul si sfarsitul acestui instantaneu in sepia...
Inca o data, multumesc.
carmen

Virgil,
Iti multumesc si ma voi gandi la cele scrise de tine.
Pana atunci, pentru ca Livia si Andu sau Andu si Livia, sunt autori consacrati pe site-ul Agonia, iar numele tau, pare, REPET PARE, a se inscrie la rubrica: NOU PE AGONIA, imi permit sa-ti citez cateva versuri din:
Dumnezeu.Adam.Eva: Urmele pașilor Tăi pe nisip/Aidoma unei Table de Smarald/Sclipind de departe./Vechile semne-n pleoapă de àpă/clipind/ Ca urmele trecerii Tale din gând
pe zăpadă; si sa te plagiez, spunand: : \"merita\" adugand mie mi-au placut!
carmen

Livia,
Iti multumesc pentru revenire si imi cer scuze pentru ca: nu mi-am tinut promisiunea facuta, candva, la umbra unui copac mare cat un mar. Am trecut de curand printr-un oras cu aroma de rumegus si am vrut sa ma opresc, dar, eram in pana de cuvinte potrivite... Sper sa-mi acorzi circumstante atenuante: pana si copiii stiu ca lunA este este schimbatoare (rog a se \"vedea\" scena balconului din Romeo si Julieta: \"o nu-mi jura pe-amagitoarea luna...\":))
Cu drag,
Carmen