carmen mihaela visalon

Mai putin primul vers \"si inima mea\" pentru ca dupa umila mea parere, tabloul dumnezeiesc este:

cireșii cu părul în vânt
și liniștea ruptă de păsări

la orizont tu și o sută de umbre

în rest nici un dor

doar tăcerile mele pândind
cum pătrunde prin geam primăvara

și ce dacă...

cu un mic amendament
dar nu insist,
daca si IBG, foloseste literele minuscule,
atunci de ce tu sa nu o faci
revenind la poezie, este o marturie despre predestinare si initiere
scrisa concis

PS; nu am timp sa comentez, dar nici nu am putut sa ma fac ca nu observ una din cele mai reusite poezii ale tale.

In primul rand o replica:
nu-ți cer imposibilul, iubitule
imaginează-ți pe ape albul imaculat al
trandafirilor negrii
dar nu ca pe o respirație înghețată
de soare-n rut
ci ca o dună
în timpul furtunii deșertice
imagineăza-ți o floare de cactus
în drumul niciunei caravane
un tânăr scorpion
alergând de-a lungul unei clepsidre
eu te iubeam
eu nu te iubeam
eu te voi iubi
eu nu te voi iubi
eu te iubesc
eu nu te iubesc
purtând în pantece
întrega dulceața a cuvântului
viață

In al doilea rand, de ce un titlu asa ca o invitatie la ghilotona?

In al treilea rand, chiar daca este o poezie de atmosfera, atmosfera este un pic cam glaciala.

Primele si ultimile 2 versuri sunt super, la mijloc, de poem, te lamentezi un pic, dar, daca luna se rostogoleste prin calendare si rasfatul prine bine la varsta ta.
Mult mai buna poezia asta decat ceea ce am citit ultima oara pe pagina ta.

Poate gresesc eu, si-mi cer iertare. Uit si astept. Sa vad in tine un model care sa-mi aminteasca de parintele Zosima.
Cel din viata sfintei Maria Egiptenca sau cel din fratii Karamazov. Astept \"sa-l sanctionezi cu metanie\", pe cel care este pe cale sa-si piarda sufletul si sa ne inviti mereu la intoarcerea la cele de folos sufletului.
De ce ti-am spus toate acestea. Pentru ca eu cred cu tarie ca nu toti au forta de a lupta cu ispitele de care a dat dovada Maria Egipteanca, si ca eu ca si toti acesti copiii de pe site, avem nevoie de modele. Care sa nu se contrazica, pentru ca altfel se creaza confuzii. Unul dintre aceste modele a fost chiar parintele Ghelasie. El pana si hrana ne-o recomnada vie, deci nemalformata. Si ne sfatuia sa postim si sa ne rugam, ca sa ne vindecam de bolile incurabile, nu sa scriem jurnale de etc. etc.

parintelui zosima
dar ce pacat, ca il intalnesc doar cei
care si-au ars pacatele in desert
traind o viata de rugaciune
si pocainta
si rugaciune
si pocainta
si rugaciune
si pocainta


In pustietetae a stat femeia pierduta, plangandu-si pacatele si implorand indurarea Domnului. La sfarsitul vietii, daca nu ma insel, a fost impartasita de parintele Zosima. Un om sfant. Eu, nu am spus altceva decat ca toti visam in cel mai tainic cotlon al sufletului nostru sa intalinim un Om Sfant, care sa ne spovedeasca si impartaseasca, dar, drumul spre oamnenii lui Dumnezeu este un drum de pocainta si lacrimi, nu de discutii si para discutii, poezii si PR pe un site de poezie sau in viata mondena. Deci nu va cunosc, dar prin deductie logica, cred ca nimeni de aici nu se poate lauda ca merge constant pe calea cea stramta a alesilor.

Nu prea ai stat bine astazi cu numaratoarea hiturilor&coomurilor, dar eu nu ma supar. Fara recomnate si fara fierbinti, tot am avut ceva cititori:)

Nu prea ai stat bine astazi cu numaratoarea hiturilor&coomurilor, dar eu nu ma supar. Fara recomnate si fara fierbinti, tot am avut ceva cititori:)

am verificat casutele postale Gmail. nu am primit nimic de la tine. maine o sa verific si adresa de la firma. daca nu primesti un semn, atunci te rog sa-mi mai timiti inca o data mailul.
multumesc,
carmen

de poeziile inspirate din istoria picturii universale. Dupa parerea mea asta este drumul tau, traducerea in cuvinte a aceea ce este ramane in ochiul unui mare pictor dupa ce a semnat +/_ X de capodopere.
PS: ti-am raspuns la e-mail. ai primit?

Romulus,
Nu stiam ca esti purtator de cuvant. Mult succes si multumesc pentru ca te-ai retras. Oricum nu comentai on topic, si poezia mea, nu avea nimic de castigat din dialogul cu tine.
Mult succes.

Dane,
O stategie inteligenta(?) dar neoriginala. Este usor sa te faci ca te certi cu X, ca sa-l faci de rahat pe Y, asa cum este usor sa scrii cronici de bucatarie, in care sa nu critici poezia lui X, ci persoana mea, mai ales daca ai relatii sus puse:)
Dar, nu-i vina mea ca tu alegi de-a lungul pasului-drumul, in loc sa alegi de-a lungul drumului-zborul si sa dai fuguta cu o stea pe pagina pe care pe care dl. Caragiu, ne prezinta predica despre Maria Egipteanca. Ca sa te determin sa nu mai faci pacate ieftine iata ce-ti zic: \"Asa face diavolul, când te duce în fata unui păcat, zice: \"N-ai să mori chiar acum! Fă păcatul! Doar mai ai timp de pocăintă! Iată asa face! Este acelasi care a vorbit din sarpe. Tot el vorbeste si acum. Dar de unde stiu eu că ajung până dimineată? Hristos ne-a înarmat pe noi din toate veacurile cu această învătătură: Privegheati si vă rugati, că nu stiti ziua nici ceasul, întru care Fiul Omului va veni. Stiu eu că ajung până dimineată? Sau de dimineată până seara? Cine mi-a spus? Deci nu stim.
Te astept cu comentarii on topic si cu sugestii.

Radu,
Daca ti-a placut poezia mea inseamna ca ai gusturi alese. Soyez bien venu in cercul conesseurilor:)

incontestabi dali a fost un geniu
incontestabil talentul lui este incontestabil
incontestabil exista o revolta indreptatata impotriva preotilor de duminica
nu-i suficient sa fii terminat teologia
sa fi primit o parohie
sa vinzi indulgente
ca sa recuperezi omul adamic
trebui har
post si rugaciune

cat despre dali
nu-i suficient sa castigi bani din ceva
pentru a fi considerat o autoritate in materie
din cate stiu
istoria picturii universale
l-a urcat pe piedestal
istoria literaturii
il are inca sub semnul intrebarii
dar nu asta este important acum
ci fina ta ironie din final
da, recunosc, si Tu si Carlea si toti poetii de la recomndate suneti geniali
singura lipsita de talent
c\'est moi
c\'est la vie
c\'est la guerre

acum revenind la vresurile tale
si mie mi-au amintit de ceva
de un poem negru
scris de gellu naum:
exista un tunel in centru orasului care nu ducea nicaieri niciodata
un tunel cu lilieci adormiti (nimerisem acolo din intamplare)
ma poticnem la fiecare pas, fredonam ca sa-mi fac curaj
liliecii se clatinau in urma mea ca lampile pe tavan dupa cutremur)
acolo ma astepta o doamna i-am uitat numele parca cosea desi nu misca degetele langa ea o pisica gigantica torcea tigru fosforescent
isi misca ochii deasupra ei isi misca fruntea
eu baiguiam poate am chef sa mai vad lucruri triste
tigrul soptea aratandu-ma uitet-te bine la el
Intr-o noapte ca asta la belgrad, ii era frig il durea pieptul
Il apasa o lespede prabusita peste cei prabusiti
o stranie oboseala ii cupribdea umerii
ma gandeam la cateva lucruri absolut inutile
la niste culori calde,(poate focul) la departatele savane
la adieri geografice peste fetele noaste
eu o intind ii spuneam domnei aceleia
daca vrei vino cu tigrul la gara am sa citesc poeme scrise de pohetii anului 2006
care acum pacatuiesc singuri sub marile orgii ale noptii
eram la o varsta indoliata la sfrsitul unui mileniu
in bezna numai ochii tigrului luceau
si in cuvintele mele curgeau alte ape

dar parca asa suna mai bine:)

Tu ai generozitatea unui inger pazitor. Multumesc, ca ma aperi si marturisesc cu mana pe inima: eu de la tine astept, cu drag, critici. Esti unul dintre putinii oameni inteligenti si neifosati pe care-i cunosc:) Cat despre poezie, da, ea este acceptabila, doar pentru cei care au puterea sa treaca dincolo de imaginea supradimensionata a marelui lor talent. Daca as fi scris despre culoare chilotilor tanga, sau as fi trimis e-mails in care imi dezvaluiam rezultatul ultimilor analize si terminam asa: \"acum sunt foarte nefericita. nu mai am incredere in mine. am scris o poezie. as vrea sa stiu parerea ta, poate as fi avut cronici favorabile\". Sau daca as fi scris ceva profund precum versurile cantecului:
Sam The Sam
Uno, dos, one, two, tres, quatro
Matty told Hatty about a thing she saw.
Had two big horns and a wooly jaw.
Wooly bully, wooly bully.
Wooly bully, wooly bully, wooly bully.
Hatty told Matty, \"Let\'s don\'t take no chance.
Let\'s not be*L-seven*, come and learn to dance.\"
Wooly bully, wooly bully
Wooly bully, wooly bully, wooly bully.
Matty told Hatty, \"That\'s the thing to do.
Get you someone really to pull the wool with you.\"
Wooly bully, wooly bully.
Wooly bully, wooly bully, wooly bully.
Dar ce sa fac? Raman blocata in trafic, cu obsesiile si lecturile mele, cu spaimele mele, cu comentatorii mei.
Ce bine ar fi fost sa iau exemplul Mariei Egipteanca si sa ma retrag in pustiu. Atunci, invidiile marunte ar fi ramas in urma. Inca o data multumesc.

gheișa-n, nu gheișă-n

Recunosc ca nu am incredere in mine. Am incredere doar In Dumnezeu. Recunosc ca nu ma consider cea mai talentata poeta de pe planeta Pamant, tocmai de aceea nu m-am obosit sa-mi trimit textele la reviste si edituri ci le postez doar pe siteuri*. Dar, hai sa fim seriosi. Tu nu vezi cum se scrie si ce se promoveaza pe Agonia. Eu vad si nu am nici un fel de complexe, in ceea ce priveste poezia mea.
O consider BUNA, sau mai precis, mult mai buna decat multe poezii osanate. Asta vorbind asa in general. In particular, poezia asta, chiar daca nu este foarte bine realizata, din punct de vedere tehnic, este un draft publicabil. Tematic, ea se inscrie in sfera preocuparilor mele: absolut, versus efemer; viata-o vale a initierii. Are ceva filozofie tao in primele vresuri, concentreaza teoriile \"stiintifice\" privind aparitia universului-big bang/big crunch, ii ironizeaza pe fata pe cei care se trag din maimuta- Big FOOT- inclusiv prin posibila interpretare romgleza, descrie corect coexistenta celor doua tipologii umane-\"omul adamic și/enigmaticul big foot\"-prezinta succint scenografia in care entitatea cazuta, evolueaza/involueaza:\"padurea de gheta roz-bonbon\" si se termina cu o trimitere imagistica la:
Nu este vina mea ca, voi nu intelegeti. Nu este nici vina voastra. Necunoscute sunt caile Domnului, asa ca permite-mi sa-ti urez pace si sa te sfatuiesc prieteneste, incearca sa intelegi ceea ce nu intelegi si aminteste-ti ca, autoironia este nerecomnadabila pentru intarirea ego-ului, dar este o excelenta terapie care aminteste lumenului ca nu este decat o bucata de lut.

Pe pagina acesta voi apareti mereu in tandem. Personal va asociez cu doi cavaleri, care dosresc sa intre in gartiile alesei inimii lor si taie in carne vie, ori de cate ori, raul&ramul vecinei ii tulbura privirea. Dar nu-i bai, pentru ca:
1. de la peia, mai aflu cate ceva despre penrose, si imi cresc sansele de a evolua intelectual.
2. de la tine aflu ca trebuie sa nu mai postez \"anexa\", si sa ma port cum se cuvine cu mai marii vostri. Draga Romulus, exista un poet fff bun pe acest site care pune ca subtitlu la unele din poemelor sale: bagatele. Eu, desi as vrea uneori sa procedez la fel, nu-mi permit sa-i fur ideea. As mai putea intitula astfel de scrieri: \"poezie de vara\", dar nu stiu daca ar fi suficient de clar, asa ca am decis sa public precizarea, si gata. In ceea ce priveste anexa, daca vrei sa fii barbat si sa-ti arati muschi, te rog sa ii intrebi pe editori, de ce intre momnetul postarii textului si aparitiei lui pe site, am avut timp sa fumez 1 sau doua tigari. Faptul ca atat comentariile mele cat si textele sunt verificate si apar cu intarziere ma deranjaza.

astept validarea, multumesc.

Adevarul este ca nu ma asteptam sa-mi spui ca sursa de inspiratie este cineva anume. Versul al II, speram ca are pornirea dintr-o sura, sau un verset din Coran.

In numai patru versuri, reusesti sa sinteteizezi o intreaga filozofie mistica.
Realizarea nu este la fel de performanta ca ideea, chiar daca vizual, poezia este salvata, de ultimile doua versuri care-mi evoca, un detaliu din The creation of Adam:


Acum, daca nu cer prea mult as dori sa imi dezvalui, sursa de inspiratie a acestei poezii.