mi-e scârbă de trupul tău schilod
pe care cândva mi l-am dorit
mi-e silă de mâinile tale bologănoase
de la care am așteptat atâta mângâieri
mi-e greață de ale tale buze..
turbate, pe care le-am
crezi cu tărie
că acea idee-ți aparține ție
știi cu ardoare
că dorința ta nu moare,
ce te faci când ajungi
să fii sigur că te minți?
și că visul tău suprem
e acum ocol frecvent...
siguranța e
ziduri îmbătrânite se lovesc
în căutarea unor răspunsuri seci
tot ceea ce simt...își șoptesc
cuvinte blocate în grotesc
..acele timpului în gol se rotesc,
se-nvârt cu-n rol prostesc;
jocul
jocuri paralele ce se întâlnesc
totul poate fi ceresc
cerului mărturisesc
vreau să-nvăț să și iubesc
fără patimă eu să roiesc
să cânt gândului vrăjesc
ce m-alintă mișelesc
că eu tot ce îmi
CM