Poezii

jocuri paralele ce se întâlnesc totul poate fi ceresc cerului mărturisesc vreau să-nvăț să și iubesc fără patimă eu să roiesc să cânt gândului vrăjesc ce m-alintă mișelesc că eu tot ce îmi

CMCarmen Melania

0

0

ziduri îmbătrânite se lovesc în căutarea unor răspunsuri seci tot ceea ce simt...își șoptesc cuvinte blocate în grotesc ..acele timpului în gol se rotesc, se-nvârt cu-n rol prostesc; jocul

CMCarmen Melania

0

0

mi-e scârbă de trupul tău schilod pe care cândva mi l-am dorit mi-e silă de mâinile tale bologănoase de la care am așteptat atâta mângâieri mi-e greață de ale tale buze.. turbate, pe care le-am

CMCarmen Melania

0

0

crezi cu tărie că acea idee-ți aparține ție știi cu ardoare că dorința ta nu moare, ce te faci când ajungi să fii sigur că te minți? și că visul tău suprem e acum ocol frecvent... siguranța e

CMCarmen Melania

0

0