jocuri paralele ce se întâlnesc
totul poate fi ceresc
cerului mărturisesc
vreau să-nvăț să și iubesc
fără patimă eu să roiesc
să cânt gândului vrăjesc
ce m-alintă mișelesc
că eu tot ce îmi
ziduri îmbătrânite se lovesc
în căutarea unor răspunsuri seci
tot ceea ce simt...își șoptesc
cuvinte blocate în grotesc
..acele timpului în gol se rotesc,
se-nvârt cu-n rol prostesc;
jocul
mi-e scârbă de trupul tău schilod
pe care cândva mi l-am dorit
mi-e silă de mâinile tale bologănoase
de la care am așteptat atâta mângâieri
mi-e greață de ale tale buze..
turbate, pe care le-am
crezi cu tărie
că acea idee-ți aparține ție
știi cu ardoare
că dorința ta nu moare,
ce te faci când ajungi
să fii sigur că te minți?
și că visul tău suprem
e acum ocol frecvent...
siguranța e
CM