Îmi deschisese ușa cu un surâs candid..
-Intră, răsună vocea lui, în tihna dintre gânduri
Intră, te așteptam de mult...
Intră și ia ce vrei.
Nu-mi trebuie nimic din ce-i al meu
și ce-i al meu de
Tu chip de mucegai...
ce te-am ținut la pieptu-mi cu dinți înfometați,
ce te-am hrănit cu seva din tinerele vene..
Te-așez acum osândă, dar într-un ultim ceas,
în cripta cea fecundă ascunsă-adânc
Cu genunchii sfrijiți si coatele roase
de visele proprii și iluzii deșarte
ne încolăcim fără vreun rost
în Gândul anost.
Cu strigăte mute și chipuri boite
nu credem Cuvântul
