Poezii

Tu chip de mucegai... ce te-am ținut la pieptu-mi cu dinți înfometați, ce te-am hrănit cu seva din tinerele vene.. Te-așez acum osândă, dar într-un ultim ceas, în cripta cea fecundă ascunsă-adânc

Îmi deschisese ușa cu un surâs candid.. -Intră, răsună vocea lui, în tihna dintre gânduri Intră, te așteptam de mult... Intră și ia ce vrei. Nu-mi trebuie nimic din ce-i al meu și ce-i al meu de

Cuvinte alese aleargă pribege pustiul tronează și gândul mijește. Sunt singur în visul adânc al lumii celeste.

Cu genunchii sfrijiți si coatele roase de visele proprii și iluzii deșarte ne încolăcim fără vreun rost în Gândul anost. Cu strigăte mute și chipuri boite nu credem Cuvântul