Tu chip de mucegai...
ce te-am ținut la pieptu-mi cu dinți înfometați,
ce te-am hrănit cu seva din tinerele vene..
Te-așez acum osândă, dar într-un ultim ceas,
în cripta cea fecundă ascunsă-adânc
Îmi deschisese ușa cu un surâs candid..
-Intră, răsună vocea lui, în tihna dintre gânduri
Intră, te așteptam de mult...
Intră și ia ce vrei.
Nu-mi trebuie nimic din ce-i al meu
și ce-i al meu de
Cu genunchii sfrijiți si coatele roase
de visele proprii și iluzii deșarte
ne încolăcim fără vreun rost
în Gândul anost.
Cu strigăte mute și chipuri boite
nu credem Cuvântul
