Poezie

A.A.

1 min lectură·26 mai 2009

Mediu

Maria a născut răsăritul în poala unui orb

Și muții au întâmpinat lumina

(Orbii au făcut coadă la cinematograf)

de atâta vreme

mi-e inima tăciune

între atâtea păduri tatuate cu numele tău

doar praful din rafturi îmi mângâie muza

când în palme de vânt îmi cerți omul

dezvelite coapse străine îți astupă gura

târziu ai aflat că în simetria sânilor mei

sufletul tău își întinde perfect infinitul

de atâta ură

ți s-a uscat la sânul Evei mâna

cotrobăind fericirea în voluptuoase forme

în nemurire

să nu-și mai lepede suferința feciorul

cu primul apus ți se închide pieptul

sugrumând amarul la umbre de rochii

uiți că viața s-a născut între virgule

picioare lungi fac din tine bărbat

doar când fecioarele înțarcă îngeri

coastele tale își caută coasta

de atâta vină

îmi sângerează sufletul cărbune

în mine ți-ai frânt întâia oară zborul

exilând amorul în călcâie

ai renunțat la aripi

și mă frământă plânsul tău lipsit de la lacrimi

din mii de femei nedormite

reinventezi păcate

de atâta lut

sufletul tău s-a trezit ieri la

Afemeiați Anonimi

002.678

Carmen Iacob. “A.A..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-iacob/poezie/1838910/a-a

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.