„Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…”
Cand primul barbat a stranutat,
s-a nascut minciuna.
Cand prima femeie a clipit,
s-a nascut tradarea,
Iar cand cei doi s-au sarutat,
s-a nascut lumea.
16.07.2001
Cer roz și cel mai roz...
Miroase-a ploaie,
miroase a zăpadă
și de acum miroase și a “roz”.
Vreau roz!
Dar cel mai roz și cel mai roz
este doar râsul de copil,
iar noi nu am mai fost
Mai știi, Adnana, când ne plimbam prin parc
Și te țineam de mână și râdeam ?
Eram așa de fericiți...
Trăiam? Visam ?
Cel mai frumos copil, Adnana, tu erai
Și te jucai frumos ...zâmbeai
Visai
Femeia din povestea mea, o oarecare,
- poti fi chiar tu sau vanzatoarea de ziare -
se intorcea intr-un tarziu acasa,
gasind aceeasi scrisoare stand cuminte pe masa.
Se aseza pe-acelasi scaun,
In gara verde din orasul meu
- acolo unde s-au nascut iubiri
si au murit sperante -
se pare ca nimic nu mai e nou.
De ani nu mai trecusem pe aici
si parca si uitasem cat e de trist si
Tu erai femeia-n negru
ce mergea atunci prin ploaie?
Nu-l tineai cumva de mana
si-l urai ca nu iti luase
un buchet de flori de paie?
Nici macar nu mai zambeai
cand te saruta
\"Iubirea unui barbat este asa de trecatoare\"
- ii spuse Ioan Botezatorul Magdalenei,
dar ea inchise ochii si disparu in zare.
Si merse-un timp prin ploi si prin pustii,
iar intr-o buna zi
Apus...
Pe-o strada gri, intr-un oras banal
o umbra aruncata pe-un trotuar
zacea cu fata-n sus,
cu ochii plini de lacrimi
si c-un suras amar.
Barbati, copii, femei isterice cu ochii
Povestea-ncepe simplu cu \"ei doi\"
ce-si adunasera in palme-atatea ploi
si-n ochi atatea raze de lumina,
incat erau inconjurati de curcubee...
Dar intr-o buna zi n-a mai plouat,
iar soarele
CC