„Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…”
Mai știi, Adnana, când ne plimbam prin parc
Și te țineam de mână și râdeam ?
Eram așa de fericiți...
Trăiam? Visam ?
Cel mai frumos copil, Adnana, tu erai
Și te jucai frumos ...zâmbeai
Visai
Cer roz și cel mai roz...
Miroase-a ploaie,
miroase a zăpadă
și de acum miroase și a “roz”.
Vreau roz!
Dar cel mai roz și cel mai roz
este doar râsul de copil,
iar noi nu am mai fost
\"Iubirea unui barbat este asa de trecatoare\"
- ii spuse Ioan Botezatorul Magdalenei,
dar ea inchise ochii si disparu in zare.
Si merse-un timp prin ploi si prin pustii,
iar intr-o buna zi
Povestea-ncepe simplu cu \"ei doi\"
ce-si adunasera in palme-atatea ploi
si-n ochi atatea raze de lumina,
incat erau inconjurati de curcubee...
Dar intr-o buna zi n-a mai plouat,
iar soarele
Tu erai femeia-n negru
ce mergea atunci prin ploaie?
Nu-l tineai cumva de mana
si-l urai ca nu iti luase
un buchet de flori de paie?
Nici macar nu mai zambeai
cand te saruta
In gara verde din orasul meu
- acolo unde s-au nascut iubiri
si au murit sperante -
se pare ca nimic nu mai e nou.
De ani nu mai trecusem pe aici
si parca si uitasem cat e de trist si
Femeia din povestea mea, o oarecare,
- poti fi chiar tu sau vanzatoarea de ziare -
se intorcea intr-un tarziu acasa,
gasind aceeasi scrisoare stand cuminte pe masa.
Se aseza pe-acelasi scaun,
Apus...
Pe-o strada gri, intr-un oras banal
o umbra aruncata pe-un trotuar
zacea cu fata-n sus,
cu ochii plini de lacrimi
si c-un suras amar.
Barbati, copii, femei isterice cu ochii
Cand primul barbat a stranutat,
s-a nascut minciuna.
Cand prima femeie a clipit,
s-a nascut tradarea,
Iar cand cei doi s-au sarutat,
s-a nascut lumea.
16.07.2001
CC