Poezie
Curcubee
1 min lectură·
Mediu
Povestea-ncepe simplu cu \"ei doi\"
ce-si adunasera in palme-atatea ploi
si-n ochi atatea raze de lumina,
incat erau inconjurati de curcubee...
Dar intr-o buna zi n-a mai plouat,
iar soarele s-a pitulat
si curcubeele-au pierit.
Atunci, cu palmele uscate
si ochii-orbiti de intuneric,
n-au mai vazut nimic
si s-au pierdut pe strazile intortocheate.
Cerseau din cand in cand pe o alee
cate un strop de ploaie
si cate-o raza de lumina,
visand cu ochii-nchisi la curcubee.
Dar trecatorii-orbiti la randul lor,
grabiti si obositi, nu-i observau
si niciodata nu se-opreau
s-asculte ruga cersetorilor.
Treceam si eu de multe ori pe langa ei,
dar azi ma hotarai sa ma opresc
si le dadui cate o lacrima
si-o raza de lumina,
chiar de stiui ca in curand si eu am sa orbesc.
Si cand plecai de pe alee,
ca-n ceata mai vazui in urma mea
doar curcubee...
17.10.2000
002129
0