Carmen Botosaru

- Ai auzit? Cica la Timisoara ar fi…
- Ssssst… Mai incet…
- Taceti din gura.
Cam asta isi spuneau mama, vecinii, cunostintele in zilele acelea. Adica mai nimic. Toti ascultau Europa Libera, dar in secret. Sistemul coercitiv a reusit pana in ultima clipa sa pastreze tacerea.

In orasele mici, oamenii au aflat tarziu ce se intampla.
Eu aveam 21 de ani, eram in Slobozia, la 110 km de Bucuresti.
In oras, dupa 22, au fost cateva tancuri postate in diverse locuri, circulau zvonuri ca apa e otravita, soldatii pazeau de ‚teroristi’ principalele obiective (posta, spitalul…), ceva forfota pe strazi. In 23 sau 24 decembrie au plecat masini incarcate cu tineri fluturand steaguri cu stema decupata, spre Bucuresti. Eu n-am plecat... mama nu mi-a dat voie!! Am stat in casa, sunt dintre cei care, contemporani cu ‚revolutia’, au trait-o in fata televizorului. De rusinea asta n-o sa ma vindec niciodata, iar incalceala anilor care s-au scurs de-atunci au adus si amaraciunea faptului ca vinovatii nu sunt nicaieri si nu isi pot primi pedeapsa.

Ma intreb cum se simt vinovatii de-atunci si de azi, ce fel de constiinta au si cum dorm noaptea.

Am vazut si eu emisiunea si am zambit si eu amar, clatinand din cap de parca aveam Parkinson si bolborosind: \"Nu se poate! Nu poate fi adevarat!\"

Totusi, partea buna a lucrurilor este ca, dupa 15 ani de \'fraiereala\', cum o numesti, exista acum doua aliante puternice, nu saptezeci de (farame de) partide, cum erau la un moment dat, plus calauza - visina de pe tort, spre care-si indreptau sperantele toti alegatorii.
Romanii invata democratia cu pasi marunti, urmati de cativa batuti pe loc, dar... sunt ceva sanse.
Urmatorul pas speram sa nu fie nici pe loc, nici inapoi, ci unul inainte, anume ca ofertele celor doua aliante sa fie rationale si realiste, ca sa poata si alegatorii sa voteze raional si realist.

... cred ca este cea mai generoasa muza.
Altfel, cred ca muza e proteica, poate sa vina din infinite feluri de simtire. Iubirea de azi, poate fi maine ura, furie sau indiferenta. Sau altceva.
Cand inspiratia vine insa mereu din iubire... ce lucru minunat! Si ce norocos cel ce tine penelul!

Plec la votare cu speranta ca am depasit faza unui spectacol de marionete. :)
(Desi nenumaratele povesti pe care le-am auzit la alegerile pentru primar, intamplate mai ales in sate, ma fac sa ma indoiesc ca toti votantii stiu ce voteaza si nu le sufla cineva, ca sa iasa cine trebuie.)
In alta ordine de idei, e buna ideea acestui subiect intr-o zi de alegeri, iar limbajul probabil ca (inca) i se potriveste alegatorului roman (nehotarat). De fapt, vom putea spune mai exact la sfarsitul acestei zile. :)

Chiar ieri am vazut \"1984\" (G. Orwell) si ii scriam unui prieten ca filmul mi-a adus aminte de o gramada de dureri si mizerii: aplauzele furtunoase, la comanda, consensul deplin si permanent, curentul electric intrerupt seara de seara, televizorul si radioul cu cantece patriotice, practica agricola la porumb, in frig si umezeala, cresteri ale productiei, mancarea proasta etc. etc. etc.
De ingrozitorul avort uitasem complet!!!

(Totusi, cred ca ar trebui sa incadrezi textul tau la \"Personale\", cel putin mie asa imi suna.)

Si eu am impresia ca nu s-a schimbat doar textul, ci si identitatea (sau cel putin nickname-ul) autoarei. Care e si mai misteroasa, pastrand tacereaaaa....:)

Andrei, am citit texte de-ale tale, de diverse facturi. As spune ca proza ta de fictiune se bazeaza pe un talent deosebit de a retine din realitate un fel de \"senzational banal\" :), daca pot sa-mi permit o asemenea alaturare (in sensul ca sunt lucruri care altora li se par banale si trec pe langa ele fara sa le observe, in timp ce, in realitate, lucrurile respective merita toata atentia si, puse intr-o scriere, devin cu adevarat senzationale.
Insa, in proza de calatorie, iti descopar mereu, de la un text la altul, un talent rareori intalnit de a spune, captivand cu adevarat cititorul!
Felicitari si pentru acest text! Si la mai multe asemenea, cu tot atata inspiratie!

... imortalizata clipa.
Spiritul haiku-ului, da, respectat; emotia, la fel, intensa; flash-ul cuprinde si natura si omenesc.
[Ca forma nu-i lipseste o silaba, ci are una in plus. :) S-ar pierde oare din spiritul sau daca in loc de \"într-o ceașcă\" ai spune \"în ceașca\"?]
Felicitari, mi-a placut.

Imi place foarte mult \'brumar\'.
\'ritual\' suna mai bine nerefacut, parca. Varianta refacuta mi se pare mai patetica (\'sange\' mi-a sunat cam dur), iar ultimele silabe ale urmatoarelor doua versuri dau parca o sonoritate nu foarte fericita.
Sunt doar impresii, nu am argumente. Nici nu scriu haiku, si nici macar poezie.
Insa imi place mult haiku-ul, datorez asta unui prieten care mi-a deschis gustul pentru asa ceva, m-a pus sa citesc mult haiku (am gasit pe internet Basho si altii).
Tot el imi spunea ca haiku-ul trebuie sa fie de o simplitate extraordinara, care sa innobileze banalul, cotidianul; sa surprinda o clipa din natura, la care se adauga ceva omenesc, o problema, o slabiciune din sfera umanului.
Altfel, haiku-ul se pare ca are si variante... europene, occidentalizate, ca sa spun asa. Poate ca nu-s rele, insa e clar ca nu respecta spiritul haiku-ului. Iar eu nu iau aceasta derogare de la spiritul sau drept progres, evolutie.
[Cu siguranta ca nu am citit inca destule haiku-uri ca sa am opinii credibile, faptul ca merg totusi pe feeling si nu pe experiente ma descalifica:), am doar... meritul (nu-mi vine alt termen, asta e nefericit ales) ca-mi plac foarte mult haiku-urile si admir ceva esential spus intr-o forma concentrata, iscand in fata ochilor cititorului o imagine trecatoare si emotie deopotriva.

Continuarea \'Postasului\' a venit ca o surpriza.
Mai intai, ca nu pareai ca il vei continua.
Apoi pentru ca mi se pare ca aici schimbi un pic registrul, aici esti un pic mai grava, atingi chiar mai multe lucruri esentiale (mama; copilaria; credinta; visul care, in loc de pofta de a si-l talmaci, are alt impact asupra postasului, ii ofera alta lumina asupra vietii, un alt fel de a vedea aceleasi lucruri).
[Poate un pic revazut textul pentru greseli de dactilografiere, de genul \"în funful ăla de țară\" sau \"se-dreaptă fără a se grăbi\".]
Felicitari pentru perseverenta si pentru rezultat!

... si am gasit o poveste plina-plina de farmec, spusa firesc, obiectiv, fara sa acuze.
Descrierea personajului este foarte, foarte bine realizata, l-am vazut aici de parca i-ai fi pus fotografia, cu detaliile marite (negul!).
Cred ca este totul foarte bine scris (as fi preferat semnele diacritice care, pentru un text literar, cred ca sunt necesare). Iar titlul... hm, nu stiu de ce, i-as fi spus \"Negul\". :)

A lenevi cu responsabilitate, a lenevi contempland, cugetand... mda, e un soi de lene fascinanta, a carei savoare este straina multora.
Un subiect foarte generos, o punere in cuvinte reusita, cu reactii care ele insele merita contemplate si savurate...
De aceea, am lasat lenea la o parte si, alene, am purces la a lasa un semn ca textul mi-a placut.

Nu numai ca am auzit fosnetul frunzelor (mi se par foarte potrivite \'s\'-urile si \'ș\'-urile care dau sonoritatea respectiva) , dar am si vazut frunzele, intr-un tablou a carui suprafata se unduieste susurand.
Foarte frumos.

Ai surprins foarte frumos rasaritul soarelui. Zvonirile suna bine, gongurile la fel, ambele-s departe de clisee.
Ca sa nu mai zic ca forma de haiku este respectata intru totul, lucru pentru care stiu ca mana maestrului trebuie sa fie una sigura, sa aiba talent (si poate si ceva munca, efort in spatele unor lucruri atat de simplu spuse?)
Felicitari, mi-a placut acum, catre apusul astrului, sa citesc despre rasaritul lui. :)
[Si despre furtuna Alinei; recunosc ca am tras cu ochiul. :)]

Umorul cuceritor, marca \'Ina\', fara discutie!
Care te tine cu gura pana la urechi, de la primul cuvintel si pana la ultimul.
Cand inchei lectura, iti dai seama ca umorul mascheaza un pic si altfel de trairi (de genul griji, emotii). Ceea ce face efectul si mai si!
Dealtfel, pentru scris, catalizatorul e binevenit. Realitatea exterioara, cu evenimente care ne situeaza cand pe val cand nu, combinata cu structura interioara si simtirile creeaza premisele unei scriituri la care nu mai trebuie adaugat decat talentul ca sa o faca sa fie valoroasa. :)
Felicitari!

... mi-a placut!
Intrebari existentiale si mult umor, amar precum nechezolul.
Mi-a palcut si senzatia de ritm alert pe care o dau propozitiile scurte-scurte, dialogul concentrat pe raspunsuri cu miez.:)

Un tablou macabrrrrru, lumea [media] in care traim.

Cred ca realizarea textului este foarte buna, colectia de flash-uri este socanta, iar finalul pune cireasa pe tort!

Superba intoarcere in timp, \'risipa\' de simboluri si emotii. Marturisire care nu poate sa te lase indiferent, dimpotriva, nu poti rezista tentatiei de a intoarce capul inapoi, sa-ti privesti propria copilarie, cu ciresele, papusa, nazbatiile si toate celelalte, multe, neuitate, doar asezate cuminti intr-un colt al sufletului, oricand gata sa te invadeze.

Foarte inspirat scris acest text. Limpede si, printre multe informatii, oaze de umor. Multe sintagme foarte reușite [cea cu frunza de artar este extraordinar de plastica:)].
Prezentarea provinciilor mi s-a parut o sinteza excelenta, greu de realizat avand in vedere complexitatea demersului, insa dusa la capat cu brio!
[‘Cracnesc’ doar in ceea ce priveste ‘vreun, vreo’, care nu se scriu cu cratima, ci impreunat.]

Faptul ca anunti o serie de articole pe tema asta mi se pare demn de retinut pentru toti cei care vor sa afle cum e Canada vazuta din... Canada, si nu cum este vazuta de ochii turistului, sau in reviste, firme de publicitate sau de consultanta pentru potentiali emigranti s.a.m.d.
[Si textul de fata cred ca are valoare mai mult decat personala, poate ar trebui gasit alt loc pentru el?]

Pe cat de amuzant, pe atat de trist.
Mi-a placut, mi-a(i) retinut atentia.