Primăvară haute couture

chiar daca pe alocuri devine previzibila si prea metaforica, esenta acestei poezii este bogata in simplitate.
este un firesc necesar unei astfel de poezii. o apreciez, chiar daca steluta acordata este compusa, in mare parte, si din incurajare

o curgere usoara este lesne de facuta aici. uite cum am citit eu poemul, scuturandu-l de balast.

să fi fost oare toamna cea care m-a trezit din nou
sau poate că încă mai dorm și visez un alt anotimp
unde salcâmii îmi explodează în față
cu albul trist și verdele crud
de același creator de primăvară haute couture
care a scurs albastrul ce curge prin ochii tăi
direct în venele mele

oare ce s-a purtat dragostea trecută?
mă tem că poate nu m-am îmbrăcat adecvat
pentru călătoria asta nouă
de la noapte la zi
și nu mi-am făcut nici bagajele cu atenție
am luat în grabă doar câteva vise
și o sticlă de gin începută de amândoi
ca să te mai port o vreme pe buze
până când o să mă vindec definitiv
de tine