să fi fost oare toamna cea care m-a trezit din nou
sau poate că încă mai dorm și visez un alt anotimp
unde salcâmii îmi explodează obraznic în față
îmbrăcați îndrăzneț în alb și verde crud
de
tu, vântule, îmi spui din nou povestea aia
cum nori se nasc și mor și cum iubești tu ploaia
deși ți-am scris scenariul potrivit,
sunt doar un alt copac rămas nepovestit…
sunt numai eu dar și
trezește-mă doar dacă este Vineri
doar dacă este vară
ai făcut plinul și plecăm la mare
altfel
lasă-mă să mă întorc pe partea cealaltă
de lume,
lasă-mă să îngrop și răsăritul ăsta
cu rânjetul
azi la 12 fix cineva a aruncat ilegal câteva idei
și cineva s-a simțit responsabil să cheme jandarmii să-i bage mințile-n cap
să gândească autorizat data viitoare…
și oricum ideile cele mai bune
Instantanee șterse de veac stigmatizat,
corăbii scufundate sub valuri fără nume...
așteaptă mântuirea - Pamântul blestemat,
secătuit de ura ce-a coborât în lume.
Pamântul strigă, tina călcată
Azi la rubrica fapte diverse
mă declar pierdută...
m-am pierdut voluntar în tăcerea timpului de când nu ești lângă mine,
așa cum mă pierdeam lângă tine mereu;
nu pot să mă plâng pe
Azi am călătorit din nou fără bilet.
m-am urcat clandestin într-o stație aglomerată de prea mult trecut și în care prezentul stă inevitabil înghesuit pe scări.
speranța n-a mai avut loc... am
Nimeni nu a mai ridicat odă celui înfrânt
de timp, de viață... de prea puțină dragoste
nimeni nu l-a așteptat, nu l-a îmbrățișat, nu l-a mângâiat,
nu l-a ridicat pe scuturi pășind în
Ne-liniște
Te-am auzit strigând într-o limbă pe care nu o cunoșteam,
dar pe care mi-o amintesc dintr-un viitor nostalgic.
Era liniște când strigai,
o liniște asurzitoare...
Vreau să mă pierd în beția acestui sfârșit de iarnă
ce ninge poezii peste trupul meu alb...
acoperind urmele atâtor căderi
cu rimele fiecărei ridicări din genunchi...
Tu pictezi o hartă către
