Cantemir Cosnean

Ce-ar fi ? De Soarele Ardea Inima ta Ne bună... Ce-ar fi ? De Marea Îneca Pasiunea ta Bolnavă... Ce-ar fi ? De Codrul Umbri Privirea ta Tulbure... Pentru

Am fost odată fericiți Tu și cu mine Toiag cu șerpi încolăciți Două destine. Atuncea dulcelui Amor I-am dat dreptate, Cu Icarus am vrut să zbor Departe. Farmecul tău, de m-a

Eu sunt... Tu ești... Noi suntem... Captivi... În colivia minții Și ne grăbim Să ne hrănim Cu etichetele Ego-ului Asupra lumii Care nu ne privește De fapt Dar noi o privim Prin

Aș vrea să fii o ploaie Ce cade din văzduh, Strecoară-se-n odaie Ca fumul de trabuc. Aș vrea să te strivesc În palme mari si calde, Prin suflet să plutesc În planuri mai înalte. Aș vrea

Un adevăr profund, de mult uitat Mă privește Fără judecată În timp ce – i mor frații… Mă oglindesc in negrul tău de tuș Un demon… Mă orbește… Pentru hârtie și beton Þi-am luat

Dintr-o lume virtuală Pasul tău de odinioară Îmi aprind înc-o țigară Pasul tău de odinioară Dintr-o pagină de web Pasul tău nu -nfioară Doar o formă, cam vulgară Nu mai știu ce să mai

Cine e stăpânul lumii ? Multă lume a uitat Profitând, unii cu nume Au trecut la Învățat Profanat Manipulat Confiscat Illuminat O rasă-ntreagă… Simbolisme stau ascunse Printre piramidele

Eu am văzut o prună Strălucind în soare, Parcă-ar fi o zână Ce se naște-n zare. Atârnând de-o creangă Îți legăni foarte lin, Dulceața ta albastră În pielea ta de crin. Și-n mâinile-mi