Un gând dement
Evocă durerile mamei în travaliu.
Cu toate ușile închise
Mă consumi,
Cu vârfurile degetelor
Ușor apăsate pe piele-mi
Devorată de gurile zeilor,
A căror chemare o aud
In taceri si soapte
Te-am gasit
Privesc in ochii-ti
Esti al meu,dar oare
Cine esti?
Alaturi de tine...
Stiu numai clipa
Trecutul nu exista
Si viitorul doare...
Te-nteleg,te vreau
Din sălile de teatru,
Un abandon subit
Se scurge pe sub uși,
Și parțile-i se descompu-n crepusculi.
Morbid se nasc și zeii,
Pe care noaptea îi așteapta
Cu trăsuri,
Iar depărtările ascund
Și doare-mbrațișarea
De după ce-ai murit,
De te-ai temut
De șoapte si râsetele ei,
Și ai fi vrut-o devorată toată
Când pumnii tăi îi atingeau
Albeața pielii,
Dar dacă ai fi putut spune
mirosul de aer umed-cald
ceruri însorite,înstelate și apus
cu spatele la toată agitația
privesc
în sus
la colțul de cameră
care mi-a lipsit,
și gust din gura celui
de care nu mă
Þin momentul ascuns în
mirosul ierbii fragede și-n
culoarea zorilor de zi,
în care aș fi vrut să mă
trezesc cu tine;
în palmă viața să mi-o ții.
Iar sacrificiul soarelui
să ne unească
