Cu toate usile inchise
Un gând dement Evocă durerile mamei în travaliu. Cu toate ușile închise Mă consumi, Cu vârfurile degetelor Ușor apăsate pe piele-mi Devorată de gurile zeilor, A căror chemare o aud
ceruri albastre-scenariu
In taceri si soapte Te-am gasit Privesc in ochii-ti Esti al meu,dar oare Cine esti? Alaturi de tine... Stiu numai clipa Trecutul nu exista Si viitorul doare... Te-nteleg,te vreau
săli de teatru
Din sălile de teatru, Un abandon subit Se scurge pe sub uși, Și parțile-i se descompu-n crepusculi. Morbid se nasc și zeii, Pe care noaptea îi așteapta Cu trăsuri, Iar depărtările ascund
Spaime
Și doare-mbrațișarea De după ce-ai murit, De te-ai temut De șoapte si râsetele ei, Și ai fi vrut-o devorată toată Când pumnii tăi îi atingeau Albeața pielii, Dar dacă ai fi putut spune
nebuni
mirosul de aer umed-cald ceruri însorite,înstelate și apus cu spatele la toată agitația privesc în sus la colțul de cameră care mi-a lipsit, și gust din gura celui de care nu mă
dimineți
Þin momentul ascuns în mirosul ierbii fragede și-n culoarea zorilor de zi, în care aș fi vrut să mă trezesc cu tine; în palmă viața să mi-o ții. Iar sacrificiul soarelui să ne unească