Camil Camil

Adi, merci de trecere...nu stiu cat de ticalos am fost, dar pot sa fiu suficient de ticalos incat sa folosesc cuvantul ateu intr-o poezie..fie ea si mediocra. Convingerile mele religioase nu-si au locul, sa stii, e doar un termen, pe care ar fi fost mai bine sa-l scriu ueta, ar fi sunat a la Divizia A de fotbal si nu te-ar mai fi deranjat.
Bafta la scriituri si scrisori,

Da, Roxana, chiar si un non-sens poate spune ceva, nu crezi?Poate spune mai mult decat ceva evident..depinde cu ce ochi il privesti.:)

Da, ai sesizat bine, exact asta am vrut sa fac...poezie de non-sensuri. Se pare ca mi-a iesit ceva.:)
Cu bine,

Bobadil, iti multumesc pentru comentariul plin de umor, este a doua oara cand ma faci sa zambesc(misterios):). As vrea sa te mai gasesc pe la mine, nu pentru stelute neaparat(cu toate ca mie imi ridica moralul) ci pentru comentariile reusite(ca si acela cu scorbura de copac pe care, sincer sa fiu, nu l-am neglijat). Toate cele bune si nebune,

Orice poezie este un cadou..poezia ta este un cadou viu, este acel element care completeaza decorul aniversarii. Ideea de a te schimba, de a fi altfel pentru persoana draga ai surprins-o foarte bine si cred ca transformarea aceasta se extinde atat asupra ta, cat si asupra celorlalti.Meriti un vagon plin cu bomboane:)

Nu stiu in ce masura poezia mea merita sa fie apreciata atat de frumos..eu oricum ma bucur ca ti-a placut. Te mai astept,

Iti multumesc pentru comentariu si sper ca voi avea vreodata sansa de a scrie bine.:) Toate cele bune

Final neasteptat, aproape brusc, socheaza prin trimiteri: prima data la persoana iubita, apoi la cel care citeste textul. Mi se pare placut stilul tau, are curgerea unui fluviu, fara a se varsa in mare. E un (e)fluviu continuu. Toate cele bune,

Bogdan, multumesc pentru comentariu, e interesant ce spui. Punctul l-am pus oarecum ironic..nu inseamna neaparat finalul, happy end-ul. E punctul pe care il punem din cauza limitelor proprii. Toate cele bune

Calatoria sub pamant...sau intalnirea cu Sinele.Pe de o parte un joc de cuvinte(izvor si statia Izvor), pe de alta parte finalitatea descoperirii Sinelui(daca vrei esenta ta).Izvorul este imaginea descoperirii Sinelui, pentru ca odata ce ai ajuns acolo nu te mai saturi de tine. Izvorul este dragostea(liceeni impovarati de saruturi-dragostea adolescentina e cea mai pura forma pt mine).Urmeaza o retragere din tine(uneori te gasesti, esti sincer, iar altadata te pacalesti prin vorbe care nu inseamna nimic, nu au legatura cu ce gandesti sau traiesti).Punct si de la inceput.:)

Nu pot sa iti multumesc pentru comentariu, pentru ca e facut cu rea-credinta. Faptul ca imi place sa filosofez, asa cum bine ai sesizat, chior, este pentru ca aberatiile cele mai de pretz le obtii pe cale simpla.
Cred ca exprimarea ti s-a parut sincera..e o alta greseala de interpretare. Pot sa filosofez si serios, dar cel mai mult imi place sa induc in eroare. Poate stiai ca fiecare avem un Eu de copil..incerc sa-l trezesc..prin simple cuvinte, nu antrenand neologisme sugubetze, care sa te \"dea pe spate\". Ai observat poate ca poeziile nu prezinta ganduri de copil(daca nu, iti spun acum). Celalalt aspect, al autorilor consacrati, imi este in totalitate indiferent, subliniez. Nu-mi doresc sa scriu pentru a ajunge la consacrare..e jenant.
Eu iti doresc toate cele bune si un viitor stralucit,

Oare haiku-ul este o filosofie a naturii, sau un unghi prin care regnul vegetal, animal, as indrazni temporal se prezinta autorului?

Cu bine,
Camil