Poezie
Infinit împietrit
\"iubirea vorbește prin sufletele noastre\"
1 min lectură·
Mediu
Căutăm patimă fierbinte
în stropi de ploaie,
Mijlocul sufletului lacrimă,
Gândurile noastre cad frânte,
Clipe netrăite aleargă frustrate
Cu pașii loviți de infinit împietrit.
Te salvez eu sau mă salvezi tu…!?
Tăcerea ruptă cu bătăile inimii,
Împrumută aripile unui fluture,
Noaptea ochii mei vor fi stele
La capăt de cer strălucind o viață.
Simțurile respiră prin trup
adiere de păcat;
De nu ești aici, timpul mi-e străin
Universul se oprește și mă arde,
Luna ne caută pe puntea inimii,
Printre cuvinte cernute de gânduri,
Prin anotimpuri abia-ncepute.
Dacă o iei prin locuri ascunse
O să întâlnești vântul rătăcind cu mine,
Răsăritul unui sărut aruncat în mare
Ce a stârnit o furtună de soare.
De nu ești aici,mă opresc
Respirând aer letal-amar.
023312
0
nu e rau: Printre cuvinte cernute de gânduri,
Prin anotimpuri abia-ncepute.