aș vrea să-i spun mereu îmi pare rău fiecărei zile
ce trece prin mine când mai adânc când la suprafață
gustul ei rămâne amar printre dinți
undeva în subsidiar prin cerul gurii
n-am ce face deci
mă uit la ceas e 10 fix și încep
într-un timp trimiteam mail-uri la o adresă aproape cunoscută
culmea e că primeam și răspunsuri
apoi am învățat să nu mai aștept nimic
ca să uit îmi torn un ceai
eu sunt aici el e dincolo și
multă vreme n-am crezut că liniștea poate striga
parcul e gol fără iuli și camera pustie fără ea
oricum
nu e bine
mă gândesc că întotdeauna așteptăm ceva
unii să
din cinci în cinci minute jefuiesc timpul acesta
apoi mă cuibăresc tiptil în mine
mă strecor
picătură cu picătură
o figură fantomatică își râde de mine
nu de mult întrebam de mine pe străzi
CS