Beție de toamnă

Îndoit de ploaia verii, mâinii mele adorate te supui din necuprinsu-ți, degetelor ne-ntrebate. Îmi prinzi buzele-ntr-o șoaptă și-n parfumul de gutui, sunt ce nu am fost vreodată, sunt a ta și-a nimănui. Vrei surâsul meu șăgalnic să îl sorbi și să-l înveți, ca-ntr-un basm îmi ningi azurul ochilor prea îndrăzneți. Mă dezbraci de arhaisme și îmi dai o haină nouă, voluptate-ntre cuvinte, dimineața-n palme rouă... Îmi alunecă prin noapte psihedelice tablouri, cu ce drog și în ce sensuri azi mă-mbeți și din ce boluri?