Misterul umanitatii
se scrijele adânc
în pântec de femeie
rotund...
Fertil omagiu
celor ce ne împlinesc
gaura din cer...
si golul din inima.
Nu e doar iubire
ci și respect
pe care îl
tu îmi dai iubirea
ție îți datorez cunoașterea
pentru tine vânez stele și culeg flori în răsărit
sorb în tăcere roua ochilor tăi
lacrimă ce înalță zidirea între cer și pământ
tu ești durerea
Zarurile au fost aruncate...
rostogolirea lor e hazard.
Credința ca o măsură e în toate
chiar și în rostogolirea lor
contrazice axioma hazardului.
În haos e o geometrie
ce respectă cu
Nu sunt războinic
nici mercenar
erou
am ratat de puțin
revoluția
și nici nu stiu dacă eram în concediu
sau ascultam la radio
nu sunt genul
ce se aruncă cu pieptul înainte
pentru
Poarta sărutului e un arc de triumf
închinat iubirii
Coloana infinitului e nesfârșita întrebare
adresată cerului
Cumințenia pământului
nu seamănă deloc cu mine
și de aceea mă închin Păsării
Iubesc florile
și plâng când trebuie să le rup
Iubesc florile
și mă bucur să dăruiesc
frumusețea lor
Iubesc florile
pentru mireasma lor năucitoare
care e unica mea betie;
de ele nu mă tem
Sunt fericit
de lună plină
și muțumesc inimii
că mai poate iubi!
Sunt fericit
că pot număra
stelele de pe cer
fără a fi dus la ospiciu!
Dar fericirea mea
naște indvidii
întrebări
TC