Poezie
Din Vrancea cu dragoste
1 min lectură·
Mediu
Un cutremur!
Am încercat din răsputeri
să evit metaforele uzate.
Pe aceasta nu o pot evita,
pentru că nu e o metaforă.
Acasă, locul unde mă întorceam când și când
să-mi privesc sufletul,
să-i fac cu mâna,
să-l întreb de politețe ce mai face,
e azi deșertul
în care nici numele lui Dumnezeu
nu a vrut să meargă.
Și când, din resturi și lacrimi,
Chirpiciul sinistraților,
reușesc să ridic o cărămidă,
din tenebre mă izbește
o nouă replică a ta.
Am încercat abordări diferite:
am plâns, am râs, am încremenit,
dar nu mă mirosea ursul
și, indiferent de mină,
picioarele mi s-au zgâlțâit din temelii,
cu locuitor cu tot.
Și cel mai greu îmi e
că nu mai ești.
Nu am cui să-i urlu,
pe cine să exersez blestemul.
Însă ecourile tale
îmi țin moartea vie.
2050
2
Despre aceasta lucrare
- Autor
- CALINESCU MARIA
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
CALINESCU MARIA. “Din Vrancea cu dragoste .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calinescu-maria/poezie/14201184/din-vrancea-cu-dragosteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.