Dislexică
Sunt multe cuvinte pe care le aud, le traduc, dar nu le înțeleg. Poate pentru că, după școală, preferam să mă cațăr în copaci, să alerg după fluturi și să-mi fac unghiile cu noroi decât să citesc o
Să îmi merit ghiocelul
Dacă ai ști cât mă bucur când începem îmbrățișarea inegal, invers, și imediat te strângi la pieptul meu, ca și cum gravitația responsabilității fiecărui corp te așază la locul tău Și simți că eu
Orbul care m-a învățat să văd
Am învățat să fac colivă când a murit domnul Călinescu, cel care nu îmi era nimic de sânge și, totuși, mama și tatăl meu. El, care știa doar să îmi facă ceai când mă sufoca astmul de mucegaiuri
No man's land
Încă mă identific cu forma și încă îmi plâng de mila de a fi judecata după glos Și ne înțeleasă... Mă simt captivă într-un fel de no man’s land, unde îmi observ umanitatea limitată, dar nu
