Poezie
Mi-e dor de câini și de copaci
1 min lectură·
Mediu
Mi-e dor de câini și de copaci
De cerul înalt și ca o mare
În care norii s-au scăldat
Ca pruncii veseli în căldare.
Mi-e dor de roți mari de tractor
Ce ară sufletul de gânduri
Și-mi lasă fermecat ogor
Să îl aștern dar rânduri, rânduri...
Mi-e dor de strugurele spart
De jocul horei, sub picioare,
Când râsul de dureri despart
Și din cea beznă văd mult soare.
Dar cel mai mult acum mi-e dor
De acea cetate ascunsă-n ceruri,
Pe ea o cânt și o ador,
În vise urc la ea, în zboruri.
E tristă viața-n ochii mei
Precum e tristă floarea ruptă
Dar n-o văd fără de temei
Prin frumusețea ei, ea luptă.
Și mâine dealul am sa-l urc
La primul ceas al dimineții,
Din ceața groasă am să descurc
Un soare blând ... al meu ... și-al vieții.
26 martie
00636
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Călimărea Andrei Adrian. “Mi-e dor de câini și de copaci .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calimarea-andrei-adrian/poezie/14168892/mi-e-dor-de-caini-si-de-copaciComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.