Poezie
Despre
1 min lectură·
Mediu
Despre mine,
o lumină pâlpâie în vine.
Despre aer,
este ici și pretutindeni,
când mai alb, când fără pată,
când curat, când tras pe roată.
Despre cer,
o, ce pot spune!
Dispre el vin cetăți dar și ruine,
vin și rele dar și bune,
soare în traiect ecliptic,
când plăcut la chip
când mai roș, apocaliptic.
Despre mare,
osanale!
Ea ne naște, ne renaște,
este mamă somnolentă,
când mai tulbure, când lentă.
Despre tine,
eu trunchi gros
și scorburos,
tu doar frunză
mereu tânără pe-o pânză,
pictată multicolor,
anotimpuri cu mult dor.
Eu corabie de lemn
neunsă cu undelemn
scârțiind la adiere
bună doar de radiere,
tu, bărcuță bine unsă,
de apă nicicând pătrunsă,
suricată printre stânci
când spre mal, când ape-adânci,
când mai poposesti pe punte
când vrei să virăm spre-un munte.
Să te-ascult, să nu te-ascult?
Când iubirea mea să-ți cânt
de ești vesnic argint viu?
Aparent mai domolită
deși tot mereu
apă pe-o încinsă plită...
Despre tine
eu tot cânt
căci altfel ...
căci altfel
simt că praf voi fi în vânt.
12 febr 2023
00962
0