Poezie
Într-o joi, dincolo de noi
1 min lectură·
Mediu
Din cea mai încrâncenată luptă se naște odihna
din cea mai învolburată cascadă se nasc cele mai limpezi lacuri
din arșița verii se naște răcoarea serii
sub nesfârșitele valuri înspumate se ascunde în adâncuri liniștea netulburată
Din ochii tăi apar însă atât fulgere ce străpung inima cu sulițe
cât și apusurile unui soare împăciuitor
pentru că ochii nu sunt altceva decât o poartă
iar ce vine de dincolo de ea sunt licăririle sufletului.
Ochii sunt doar o poartă ce își are scări răsucite în interior
spre adâncul inimii.
Hrănește-ți inima cu împăcare
și vei privi viața ca un înger
deși nu ești decât un simplu muritor.
30 noi 2017
în amintirea scriitorului-profesor Gheorghe Mocuța
001909
0
