Calancea Eugenia

Încerc o voioșie pe-o rază de lumină ca o mireasmă caldă ce mă învăluie adânc fața se luminează visul iar dispare și clipe frumoase apar ca prin minune, râzi la soare râzi la lume și fii

Vreau să mă uit în sus. Pentru bucuria de a te alege pe tine. Vreau să fie fericire între noi pentru momentele viitoare ale vieții. Vreau să mă uit la ochii tăi, Urmărind infinitul și

Tu mi-ai fost cântec, când plângeam ca un copil. Tu mi-ai fost sprijin, când am fost disperată. Tu mi-ai fost zâmbet, când eram tristă și supărată. Tu mi-ai fost fericirea, când eram

Nu mă uita. Că atunci când ai avut nevoie am fost lângă tine acolo. Când ai fost fericit am fost acolo și am zâmbit. Dar nu uita. Când nu voi mai fi acolo, mă vei găsi printre rânduri de

Probabil în iubiri mai sunt uitări , El însuși, timpul, uită a lui cărări. Dar trupul tău e ca o vioară Și uite că iar, plouă afară. Eram frumoși, eram doar noi Curgeau afară triste ploi

Eu văd în depărtare și parcă n-am vedere, deși lumea e mare, văd peste tot durere. Spun că speranța e ultima ce moare, dar totuși e poveste și ea e muritoare. Și tot aud pe drum luptă

De-a lungul lacului un nebun pe undeva, e vară, chiar dacă plouă el stă în apă și strigă: "Doamne cer soare". Saună, se încălzește, miroase a mesteacăn. Încerc să-mi fac inima să se simtă

Se sprijină unul pe celălalt. E ca și cum n-ar exista altă lume. Ei își șoptesc unul celuilalt secretele. Cuvinte frumoase pentru dragostea eternă. În visele lor, se văd unul pe altul. Din nou

Vreau să mă scufund Spre fundul apei, Mai adânc și mai adânc, Până când voi rămâne fară de oxigen. Caut adâncurile de comori, Dar nu găsesc nimic Sunt numai gunoaie Apoi vin sus, Doar pentru

Azi mă gândesc. Dacă aș fi un pictor, Aș picta o casă în nori, Un cer înstelat Pe care să le împart cu tine. Dacă aș fi un poet, Te voi recita în versuri. Dacă aș fi un muzician, Tu ai fi

M-am săturat de-atâta răutate, Și cum batjocura e la alții, Eu văd că nu e-o noutate, Că nu știm unde ne sunt frații. E-atâta sărăcie-n țară Și mor bătrânii ne-ngrijiți, Iar alții au plecat

Într-o zi așa frumoasă dorul nostru se revarsă, în jocul de Sânziene cu flori multe ca pe scene. Flori de câmp ce ne sunt dragi în horă cu oameni dragi, cerul s-a deschis puțin ne așteptă să

Să trăiești fără să te prefaci. Să iubești fără să ceri nimic. Să vorbești fără să te superi. Să asculti fără să judeci pe nimeni. Trecutul e lecția prin care ai fost. Prezentul este darul tău

Oamenii frumoși rămân mereu frumoși. Chiar dacă anii trec, chiar dacă sunt fără machiaj, chiar dacă sunt obosiți, chiar dacă au riduri. Pentru că frumusețea lor nu se vede niciodată pe

Frați suntem pe pământ Doar un cer avem curat, Hai să ascultăm un cânt Ce din cer la noi e dat. S-aveți viața mai frumoasă Sufletul mai împăcat, Peste tot la voi în casă Liniște să fie

Îmi cer scuze dacă mă înșel și uneori mă enervez. Dar n-am avut niciodată ranchiună pentru că răzbunarea nu-mi aparține. Am lăsat-o deoparte să nu intervină în timpul nostru pentru că

Totul e într-o poveste în mirosul florilor de tei am să vă dau de veste cum a fost și cum va fi. Într-o lume în declin toți suntem grăbiți, că avem și-n suspin și pașii ni se pierd

eu ador îndemânarea de-a te urca sus pe creste unde-s norii care poartă ploile peste câmpie cu lumini și cu priveliști ce te poartă în poveste cu tot dorul ce așează toate într-o feerie te

Stropesc cu lacrimi de iubire, iar cerul plânge după tine, durerea mea mi se revarsă, iar inima greu m-apasă. Ploaia strigă spre infern eu te-am pierdut într-un blestem. Sufletul meu s-a

Dragostea ta măiastră e dulce ca mierea, fierbinte ca soarele, la fel de rece ca luna. Îmi reflectă bătăile inimii și le aruncă în aer ca și cum ar suspina pentru tine. Încălzește aerul pe

Întotdeauna să fie magie pentru oamenii din apropierea ta. Tu te grăbești spre fericire, eu vreau să uit totul. Să fie lumină, să fie veselie, să fie culoare, chiar dacă totul este în

Vindecată de un suspin în nopțile care vin iar iubirile nescrise au intrat la tine-n vise, iar în jocul de iubire totul este fără oprire lasă visul să te-aleagă o mireasmă neudată. Stelele

Micile mele speranțe, Strigăte de voce, Toate vin de la suflet De la mine, de la tine, Ascunse în spatele unei pagini,... Un gest tandru, O picătură de speranță, O carte care rămâne deschisă