Calancea Eugenia

Văd că de ceva vreme te-ai rătăcit prin inima mea... Acum eu trebuie să mă caut pe mine prin inima ta... Cred că inimile s-au îndrăgostit între ele... Vreau să nu moară niciodată, trebuie să

Eu am sădit mereu în viață, Pe-ntregul timp însorit, Iubire, soare și lumină Și n-am cules ce-aș fi dorit. Cu cine să încep primăvara ? Când prin inimi bat furtuni Și a inghetat din nou

Pe o pajiște înflorită, între prânz și asfințit orizontul era aproape, când pe tine te-am zărit. Frumoasă ca o floare, tu pășești fermecătoare aplecându-te cu grijă, să culegi din câmp o

Deschide fereastra Să intre și viața Deschide și lumea Sa intre speranța... Am deschis fereastra, Am deschis și ușa. Am deschis și poarta Sufletului meu. Te aștept cu drag, Te aștept cu

N-am văzut cerul, stelele și soarele, N-am văzut marea și n-am văzut munții. Nici culoarea albă a zăpezii. N-am văzut aurore sau apusuri de soare. N-am văzut perfecțiunea unei bătăi de

Stai cu mine. în toate gândurile mele, în visele mele, în cuvintele mele. Stai cu mine, în fiecare mic secret din inimile noastre. Rămâi cu mine, dincolo de orice barieră de iubire, vreau să

Sub o lună binevoitoare ce-ți luminează calea Calea Lactee cu mii de stele să-ți arate cărarea. Noapte, am de gând să intru cu sigiliul tău, Că ziua grăbită vine din nou la rândul său. Din

Tu femeie ce ești cântec în bătaia vântului cu ochii verzi turcoaz ca marea în golful muntelui veseli ca cerul senin triști ca tăcerea, ești ca o picătură de rouă prelinsă la ivirea

Nu mă las... Viața m-a învățat să nu mă dau batută niciodată, Întotdeauna m-am luptat cu cuie și dinți. Cu dragoste și suferință.... Am avut atât de multe. De mi-am dat și sufletul, Eu nu neg

Cu fruntea mea sprijinită în degetele tale Alungi tristețea mea și lacrimile mele. În ochii tăi tu aduni multă melancolie Cântând îmbrățișarea ta c-o vagă melodie... În jurul meu s-așterne

Nu te supăra omule drag mie De adevărul ce-ți voi spune ție Nu e bine prin spatele meu să le învârtești Mai bine toate-n față mi le clădești. Să-mi dai siguranța zilei de mâine Și-ți voi fi

Tu mi-ai fost cântec, când plângeam ca un copil. Tu mi-ai fost sprijin, când am fost disperată. Tu mi-ai fost zâmbet, când eram tristă și supărată. Tu mi-ai fost fericirea, când eram

Stând într-o grădină, mă uit la natură. Ca un pictor cu paleta în mână. Natura pictează tonuri calde ca o rochie nouă Făcută din frunze care cad încet în rouă. Aici sunt fluturi din frunze,

Primavara, care-ai fost Nu veni, n-ai nici un rost! Vreau o primăvară frumoasă, Dacă decide să renască. Privesc cum vremea trece Cu veri toride, iarna rece, Grăbită înspre alte timpuri În

Eu am o lacrimă în ochii mei, Cu mâna vreau să o pot șterge, Că vreau să te păstrez în ei Și dorul meu de tine ar plânge. Cu tine-n ochi și chear în suflet Iubirea ta n-o pot atinge, Iar

Vântul bate iar în geam Și ploaia curge șiroaie, Speranța mea va fuge iar, Că oasele din nou mă doare. Afară se vede, e rece iar Și tu nu vii la mine, Stau și privesc din nou la geam, Cu

Și în cele din urmă totul apune: Speranțe, iluzii, dorințe, vise, doar numai până mâine, pentru că drumul vieții are întotdeauna destinații noi la orizont. Ceea ce contează cu adevărat în

Îngerii de dimineață Ies și te trezesc la viață Calea să se lumineze Durerile să le calmeze. Totul pare mai ușor După asta am să zbor Liniștea să îmi găsesc Acasă mă liniștesc. Sper că azi

De ce mă port așa frumos Îmi sună sec și dubios, Mă port normal este firesc E-n gena mea, e omenesc. Dar vezi apar mereu povești Unde tu ești, unde nu ești, Apare timpu-n care eu Mă duc

Micile mele speranțe, Strigăte de voce, Toate vin de la suflet De la mine, de la tine, Ascunse în spatele unei pagini,... Un gest tandru, O picătură de speranță, O carte care rămâne deschisă

Timpul a trecut, lăsând în urmă, Doar o speranță, ce ușor se stinge... Nu va rămâne, decât o mică umbră, A dulce-i fetițe, ce-n genunchi ea plânge. Ochii umeziți i se-nchid în uitare, Glasu-i

Se sprijină unul pe celălalt. E ca și cum n-ar exista altă lume. Ei își șoptesc unul celuilalt secretele. Cuvinte frumoase pentru dragostea eternă. În visele lor, se văd unul pe altul. Din nou

Agitația e atât de grea de suportat că uneori e ca un val pictat, când toți vrem multă libertate și vrem ca toate să ne fie acordate. Iubirea noastră e ca vântul care adie ușor, oftând, iar de

Credința-i iubire, Iubirea-i credință, Când acestea le-ai pierdut Poți să ajungi un suflet năuc. Nădejdea s-o ai mereu la îndemână Și vom găsi răspunsul împreună. Iubirea ești tu și al tău