În urma celei ce-a trecut
Prin sufletu-mi bătut,
O umbră sumbră a rămas
Și-o viață de răgaz.
Sunt multe clipe dulci acum,
Ce în memorie-au rămas,
Dar prea multă durere-adun
Acolo sa le
Ieri am ținut viața în brațe
Și ea pe mine.
Are o culoare nedefinită încă,
Dar se va inventa într-o zi cuvântul care s-o descrie,
Sau poate nu.
E luminoasă și caldă...
Dar și când își
E 5 dimineața, mi-e frig la picioare
Și deșteptătorul trezește pisica.
Ce n-aș da s-o trimit la plimbare,
Că-i simt pină-n carne, ghearele-ascuțite și frica.
N-am chef să mă scol, dar la naiba
Picături negre se preling
Pe ceașcă, de jur împrejur;
Mai fac zig-zag, mai se întind,
Formând al tău firav, încântător
Contur.
Privesc atent, ca să găsesc
Chiar cel mai mic detaliu
Unde e clipa curată?
Mai caută cineva?
Unde e clipa furată?
Se va întoarce cândva?
Unde-a dispărut tăcerea
Și liniște-albastră?
Unde-a dispărut fericirea
Din lacrima noastră?
Unde e clipa
Cu corpul de înger,
Cu păru-auriu,
Jumate-ascunsă-n cearșaf,
Mă face să tremur,
Să fiu mult mai viu
Și să nu am nevoie de ceas.
Cu vocea moale,
Cu ochii-nchiși,
Respirând puțin sacadat,
Mă
Un pui de om,
Cu fundul gol,
Pe burtă doarme dus,
Cu urechiușa-n sus.
O mână caldă,
Aceeași care-l scaldă,
Îl mângâie finuț,
Să nu-i fie friguț
Gurița i se mișcă
Și are gust de
O lacrimă rătăcită
Alunecă-ncet,
Într-un mod suspect,
Pe fața nefericită.
Pulsul nervos și mărit
Vibrează surd
Și cât e de crud
Un suflet cu gust amăgit.
Naivă e inima pură,
Dar și cea
Plouă cu gânduri,
Mi-e streașina plină.
Se-adună în rânduri
Și mă umplu de vină.
Plouă cu gânduri
Și-aș vrea să se-oprească.
Vreau raze de soare,
Și-o lene cerească.
Nu văd la doi
Îmi suflă un vânt de iarnă prin suflet
Și plouă cu stropi înghețați.
De mult nu mai pot s-aud nici un sunet,
Așa că va trebui să urlați.
Urlați în zadar, nimic nu m-atinge,
Dar vă mulțumesc de
E ultima seară...
Stau împietrit, nu pot pleca,
Cu bagajele pe scară,
Uitindu-mă lung la ea.
În noapte pe drumul pustiu,
Gonesc înspre lumea mea.
Sunt singur acum și nu știu
De ce nu
Într-o zi din prezent a apărut viitorul
Și tot ce-am știut a pierdut orice sens:
Albul e negru și roșu-i albastru
Și înțelegerea o ia în sens invers.
Într-o zi din trecut a aparut
Sorbeam cafeaua liniștit,
În drum spre scara de servici...
N-ardea nimic, pân-ai ieșit
Să-ți uzi și florile uscate
Din ghiveci.
E prima dată, nu te-am mai zărit.
Nu știam că-mi ești
Nu știu,
E din greșală,
Sau intenționat,
Că am aflat ce este
Sufletul...
Este ceea ce doare,
Când treci
Prin fața ei, neobsevat,
Crezând, că ea e
Totul.
La baza salciei,
Ascuns de frunze
Mă faci să simt ce numa-n vise,
Târzii, de dimineaț-apar
Când somnul dulce te-mbie
Să sorbi din feeria adunată
În pahar.
Paharul gol de altă dată
E plin de vin îmbătător
Cu gust de fructe și
Undeva,
pierdut în valuri,
pe marea tăcerii
m-am nascut iar,
la fel de plictisit.
Norii,
mai grei decât o dună,
mă sufocă...
Vreau să-mi umplu plămânii
cu aerul dătător de viață,
dar încă
Valurile amintirilor
Dau năvală,
Vesele
Și-mi strică
Planuri de viitor.
Ajung să visez
Cu ochii larg deschiși,
Un prezent inexistent...
Îl refuz categoric,
Dar nu mă ascultă
Și rămâne
CG