Poezie
Neobservat
1 min lectură·
Mediu
Nu știu,
E din greșală,
Sau intenționat,
Că am aflat ce este
Sufletul...
Este ceea ce doare,
Când treci
Prin fața ei, neobsevat,
Crezând, că ea e
Totul.
La baza salciei,
Ascuns de frunze moi,
M-am întrebat ce e
Norocul.
Nici un răspuns,
Fie și unul mai ratat,
În mintea mea
Nu își găsește
Locul.
Crengi lungi,
Chiar până la pământ,
Mă îngrădesc
De lumea cea
Reală.
Privirea ei,
Chiar pe furiș,
Ar fi ca un sărut
Sub salcia
Banală.
003.051
0