Cabel Ștefan Teodor

Tăcerea se vedea ca o spărtură în haos Trandafirii se deosebeau de eșecuri prin spini Cuvintele mele citeau un poem: \"Singurătate în doi\". Iubirea salva amintiri dintr-un ochi

Pașii pe care îi auzi fără să vezi pe nimeni, Au rămas suspendați în timp. Te așteaptă să-i faci. Să te ducă unde trebuia, unde nu ai ajuns Sau unde ai ratat. Fiindcă i-ai lăsat Ca fantomele,

A fost un timp când a început speranța să se împăturească și să-mi pun sub cap pernă din puf de blazare Un ciocănit în ușă mi-a speriat letargia, Cineva era în tocul ușii și a

În grădina raiului erau (printre altele) două păsări: ispita și ascultarea. Când Adam a prins-o pe prima, cealaltă a zburat. Așa a început drama oamenilor i-a pus Evei frunza și a descoperit

Când timpul nu era înhămat la căruța uitării neîncepute Moartea nu știa cum o cheamă nici nu se închipuia a exista vreodată Cine a înhămat timpul I-a dat bice să alerge de-a lungul

Alerg, de multe zile ochii mei întreabă când îi las să se-nvelească în pleoape. Prin ierburile mari, zgomot e doar fâșâitul de pași. În jur, numai lupi tăcuți nici urmă de miei. Ce

Într-o zi Când am ajuns acasă, copiii mei S-au uitat la mine cu ochii mari Întrebându-mă: \"de ce se feresc de tine visele tale?\" Le-am spus însă ceva, despre... Despre ce? Ei se uitau la

Mergeam orbecăind ziua-n amiaza mare Pe sub castani cu lumânări aprinse. În ochii tăi adânci-înalți, privirea Prăbușea întrebări rămase nerostite. Era frumos, era sublim: ploua afară. Cum

De unde vine acest dor adânc, De a privi la stele și-a-ntreba? Căci, dacă nu nu aș ști ce sunt, Privindu-le nici n-ar conta...

Scârțâitul zăpezii sub pasul care Încă nu a călcat-o cerul Pe care-l învârți în privire Flacăra misterului rumenește Și scrutarea ochiului

Teii și-au aprins coroana Lumânare de mireasmă Ca aura din icoană Înviind catapeteasma. Oraș.Curge lavă vie Pe covorul de ciment

Paznicul închide porțile. Spațiul dintre ele apasă pe umerii lui. Gardul din ochi și din ureche Nu e pentru câinii care ridică un picior,

Cuvintele mele rup din tine bucăți . Atunci te vad ... Mâinile mele îmbrațișează pentru a împărți . Trăind

Azi, am trecut pe lângă un parc Pe-a cărui alei îmi rătăceam ochii În anii de liceu, Când sentimentele zburau vibrând,

Ne atacă titlurile Fără text, Textele fără cuprins mișună în mintea noastră, colcăie în așternuturi tăind la rădăcina viitorului. Sensurile Coborâte în inimă Se