Poezie
Paznicul
1 min lectură·
Mediu
Paznicul închide porțile.
Spațiul dintre ele apasă pe umerii lui.
Gardul din ochi și din ureche
Nu e pentru câinii care ridică un picior,
Îi păzește pe hoți de ei înșiși.
Și gândurile lui sunt ca hoții,
Striga la ele și le gonește:
Sa fie liniște!
Noaptea se-ntunecă peste porți
Ca pașii lui, semănând umbrele,
Colo o stea, colo alta...
Când se uită roată cerul este plin.
( 10 05 2004 )
001874
0