Poezie
El
1 min lectură·
Mediu
A fost un timp
când a început speranța să se
împăturească
și să-mi pun sub cap
pernă din puf de blazare
Un ciocănit în ușă
mi-a speriat letargia,
Cineva era în tocul ușii și a zis:\"hai!\"
Am sărit uimindu-mă de mine
ce repede mă îmbrăcam
și mă încălțam, ba am dat
să mă uit și în oglindă.
Nici nu îl cunoșteam.
Când să spun gata,
nu mai era...
În stradă l-am văzut
Mi-a făcut cu mâna:
\"Dacă mă pierzi întreabă de...\"
Nu am înțeles
de gălăgia lumii
Dar, e mereu în fața mea
Îmi face cu mâna.
001.863
0