C.T.

Domnule* dr..

Când v-am scris commul precedent am mizat pe capacitatea dvs de a filtra...până la mesajul transmis,în ideea că vă pot ajuta.Chiar am evitat să fiu "criminală" și nu am amintit nimic de greșelile gramaticale,incoerență..etc
De stilizare....tehnică...nu mai vorbesc pentru că lipsesc cu desăvârșire....
Domule doctor/profesor...m-ați lăsat fără cuvinte...

Nu are rost să dau copy/paste la câteva rânduri de mai sus, le-aș nedreptăți pe celelalte...care laolaltă demonstrează că lumea nu e făcută numai din lucruri vizibile ci(mai ales)din lucruri invizibile și incorporale: gândurile....emoțiile noastre.

Donmule S. Stancu, am citit în pag dvs mai multe texte și vă las o părere cât se poate de sinceră. Inițial am crezut că ați postat texte scrise cu ani în urmă(și eu am făcut această greșeală) dar tot citind constat că aici spiritul își croiește drum prin beznă:"Să fie oare uitare, sau o lipsă de paloare//Sau o lipsă de uitare, de deaici și mai la vale" Textul la care m-am oprit(și nu numai)îl percep ca pe o conservă cu termenul de valabilitate expirat.De ce? pentru că nu se poate sprijini pe existența vreunei trăiri(spuneți că scrieți cu sufletul)practic "poezia" nu are resurse de a întemeia o emoție.Este genul de text care, odată ce a fost scris descoperi că-l bate vântul din toate părțile, iar fundația nu există.(și iar zic) de ce? pentru că nu are conținut.
În POEZIE găsesc uși și ferestre unde intru și descopăr...însă aici:"Acum lacul e tot trist, înghețat și narcisist" ..continuați să ne explicați ca la preșcolari:"Se iubește doar pe el, nu mai vrea să facă zel"
Mă opresc...cu scuzele de rigoare dacă v-am supărat și cu rugămintea de a va desprinde de pamânt, încercați și "de-a bușilea prin aer".

D-le Gagniuc, textele relatate de dumneavoastră una e sa le citesti dar, tot mai gustoase au fost în sală...pe viu :) Salutări și multă sănătate d-nei Magda.
Felicitări tuturor "cucilor" care au muncit cu sufletul la acest eveniment.

Silvia, ieri aveai in mana "De-a Coraline"....acum astept lansarea la "Gri Kamikaze"....si la mai multe astfel de evenimente iti doresc!
Ma bucur ca ne-am cunoscut...poate mai ajung pe la Constanta si nu numai printre "cuci" :)

"ecuații se strecurau dintr-un suflet în celălalt suflet"...cred că e un mod prin care se decantează timpul(aici asimetric)....."deșirându-se poate să umple spații"..deasupra sau în afara lumii...
Frumoasă construcție, mi-a plăcut!

"tragem din iubirea asta ca dintr-un joint pasat
am putea să-i spunem de acum relație
dar
tu locuiești deja în mine și nu la mine"...versuri care dau un flux de energie poemului....și îi stă bine îmbrăcat în roșu :)
Felicitări!

Mă bucur că am avut onoarea să-i cunosc pe domnii Angelo Mitchievici, Ovidiu Dunăreanu și Ioan Nistor datorită invitației la eveniment,pentru care îți mulțumesc :)

M-a amuzat teribil schita ta....bine infipta in realitate.
Cate domnisoare Zizi populeaza birourile bancilor.....ai descris-o asa de bine, de parca ai scos-o din cutie....mi-e si frica s-o ating, sa nu scartaie! :))

[chiar acum vrea un strop de poezie vie
cu mâinile și cu buzele].....ceea ce mi se pare corect. daca ne-am limita la primele 3 nivele din piramida lui Maslow, atunci[prea multe straturi de epidermă acoperă generatorul de visuri] si nu am mai putea accede la [o nucă prea tare iubirea în pliscul literelor]
place mult, mai trec(si nu ca la nunta,stii tu)

[și geamurile s-au strâns ca două aripi de tânăr,
ca două oglinzi nemișcate și eram eu, erai tu,]....ma gandesc la acele imagini din oglinzi: impalpabile, fara glas, gust, miros...si niciun logos nu le locuieste.
mai trec,

partea din noi care se vede in lumina, daca nu-i gasim sensul ramane pura aparenta....si poate fi interpretata numai dupa legile lumii exterioare:[dacă din același om fericirea plagiază tristețea]. cat despre identitatea noastra...[urând înseamnă să ne impunem a fi ceea ce nu suntem de fapt]...n-o putem simti cu adevarat decat inchizand ochii, ca si cand intunericul ar fi de fapt mediul specific esentei noastre.
[mai mult ca sigur că viața n-a izbutit cu noi]...o concluzie devastatoare dar in acelasi timp imposibil de negat.
daca este sau nu un poem de dragoste..asta depinde cum percepe fiecare dragostea(multi doar o confunda cu patul)

Felicitari!

poem luminos construit pe teren ferm:.."crește sufletul/închipuind/lumina din cuvinte". Mai puteai dezvolta ideea, destul de interesanta.
Oricum textul este diferit de ceea ce am citit pana acum in pagina ta.

"risipit ca un nor într-o adiere de vânt
îmbrățișez cu mâinile lungi ca de fum"
.....am mai citit asta la tine(probabil intr-un text retras)si mi-au atras atentia acele maini lungi ca de fum... fumul se imprastie... nu vad rostul lui "lungi"....
imbratisez cu mainile ca de fum- pare mai potrivit, dar este doar o parere.
putina atentie aici:"scormonind printre oase cuvintelor"

mi-a placut:"chipul împăiat al poemului"

"diminețile ploioase cu cer cenușiu"...
"în dimineți plumburii"
"în această dimineță cenușie"
"cafeaua e neagră amară"
"ploioase gri mohorâte"
"plâng ca un ca un copil"....aici repetitia nu-si are rostul
am inteles ca ai vrut sa scoti in evidenta tristetea,poezia se intemeiaza pe emotie(sunt destul de sensibila)dar coarda sufletului tot nu intra aici in vibratie...

imi place ca "obligi" cititorul sa caute prin izbucnirile imaginatiei...
stii cum sa plantezi elementele unui decor sugestiv

PS. nu prea ma pricep eu la proza....dar cam asa vad pe aici :)

dispersia de imagini se contopeste cu drama unica prin intensitatea resimtita:"
cât sânge și mai ales cât pot pereții
să rezoneze laolaltă cu urletul tău,
rânjetul îți e precum iedera care se furișează pe ziduri
tot mai înalt și plin de întunecare".......degradarea lenta a fiintei, curgerea ireversibila se distileaza in tonul usor sarcastic:
"în rest, despre mine îți spun că sunt bine,
atât de bine sunt, oho, că niciodată nu am fost
atât de mort și lucid"

sa amestec " frunze de mentă, rom, zahăr brun și lime" -versul asta se simte asa de bine ca-ti lasa apa in gura :) dar cel mai mult mi-a placut "buzele ei trag cerul în dreptul ochilor lui" restul nu stiu ce sa spun acum...poate imi scapa
Felicitari!

k sa nu dau pe alaturi si sa cad in offtopic m-am cocotat exact pe creasta textului si nu-i rau,de aici se vede perfect: Imi place ideea de la care ai plecat pentru ca imbraca bine forma gandirii-...."și palmele mele frământând
o neliniște pe care tot încerc să o scuip"....(si ai reusit)
la tine nu sunt greu de atins sensuri inalte: ("dumnezeu a făcut golul din ore, țigări și alte nimicuri")prin cele mai simple cuvinte:("nici eu nu știu unde se sfârșește această lipsă de aer
și tot atâta ur-let")....desigur e doar o parere
Place :)