Poezie
Freamat de vers,
focul ramane scrum, cenusa invinge...
1 min lectură·
Mediu
M-ai osândit la freamăt și-ntristare
tu vers, răpus din patimi și dorinți
mă ții legat în lanțuri la racoare
în fiecare zi încet, mă scoți din minți.
tu ești șopârla rece, care azi mă vrea lacustru
cu dor și săpuneală-n crez mi-te strecori
mă cizelezi, mă-mpingi spre un dezastru
și scoți din mine lacrimi și comori.
și te urăsc și deseori ți-am spus să știi
că viața pentru mine-i strâns legată
și scriu banal, din crez doar poezii,
din amintirea nopții, pierdută și clonată.
amorul mi-l testez prin aștrii și canoane
visez o lume plină azi, de zbenguieli
pășesc în lumea virtuală și-n prigoane
mă-nchin lacustru, fară tânguieli.
de trece doar o zi să nu te știu în mine
mă răscolesc și urlu a dement
când pana mi-o ascut doar pentru tine
pe foaia alba mă opresc, doar un moment.
m-ai osândit la freamăt și-ntristare
tu vers să-mi treaca, prin soroc
scriindu-te adânc în albul, care
mă scoate iar din minți, doar am noroc.
pentru mine versu-i zeu
și-mi da nuanță si iubire
mă-nchin în fața ta Orfeu
tu-mi dai speranță, prețuire...
046
0
MÃ-NCHIN ÎN FAȚA LUI
las amintirii pe Orfeu
ce dacă este zeu?
.......................
te mai caut:)))