ROSTIRE

ROSTIRE Mi-a fost frica de mare, si marea a tremurat. Mi-a fost frica de inaltime, si muntele s-a coborat. Mi-a fost frica de nori, si norii s-au destramat. Mi-a fost frica de-o stea ce actualiza intr-o ordine imperfecta, si-ntr-o noapte steaua s-a prabusit. Mi-a fost teama de tunet, si tunetul s-a distorsionat. Mi-a fost frica necuvintele sa nu cuvanteze, iar cuvintele s-au linistit. Mi-a fost frica rostirea sa nu loveasca, iar rostirea s-a dezlantuit. Si aceasta este rostirea unui suflet neampacat! Nu-mi mai este frica decat uneori: de mare,cerul instelat si nori. … Suflet ne`mpacat, fii boare, inalta-te deasupra noptii fii-i tu soare!