Uneori

E ciudat cum se împart cuvintele, uneori. Cum ceața se perindă în suflet și nimic nu mai conteaza. Uneori sună telefonul a greșeală și asta înseamnă că exiști. Dar uneori nu mai sună deloc, sau dacă sună, pur și simplu nu-l auzi. E ciudat cum ochii se usucă sau cum lacrimi dau năvală într-o zi senină în care norii par a fi departe... Uneori. Am cantat ”LOVE IS A WONDERFUL THING”, am privit statuia libertății și am suspinat. Uneori se intampla să suspini. Auzi vantul și șoapta lui te îndeamnă să speri. Privești valtoarea mării și spiritul ți se limpezește și pleaca departe, …atat de departe… Uneori. E ciudat totul …uneori. (E ciudat cum respir, cum cuvantul se regăsește pierdut în tăcere, cum ochiul clipește în umbra lunii…uneori. Mi-e teamă de toate si toate se năpustesc asupra mea! Și zambesc. Se întamplă să zambesc foarte mult, uneori. E ciudat.) E ciudat cum UNEORI exista numai uneori. . .