Mediu
Au existat odata undeva intr-un spatiu atemporal
sabii, cutite, iatagane, buzdugane,
si toate au lovit in mine
rand pe rand,
in prezent si-n trecut,
am luptat pentru viitor
si sper ca am izbindit.
Cuvinte, fapte, si singe siroaie
pe cer, intre stele, cu sufletul meu,
m-am cernut cenusa-fir de cuvant
pe pamant, peste jerbe, lacrimi vioaie
m-au calcat in picioare,
siroaie, siroaie,
am murit si-am renascut pe un cheu.
Era departe, sub un cer de poveste,
un minut era basm, urmatorul cosmar,
pe-o punte subtire am apucat peste
si in mine a fost primavara iar.
Semet ridic capul, desi inca doare,
si valul, si marea, au trecut peste os,
m-au purtat prin tenebre, m-au ucis, si stupoare
azi cuvantul razbate cu mult mai duios.
Am crezut si-am sperat, mai apoi am murit,
o intreaga cetate in picioare-am strivit,
precum moarta-dar vie, precum vie-dar moarta,
s-a inchis, s-a deschis dinspre cer parc-o poarta,
m-am tarat, razbatut, iar acum sant aici.
M-a durut foarte crunt si inca ma doare,
nu-s singura pe pamant, desi asa simt,
sant doar o simpla muritoare.
001964
0