...ODATA...

Au existat odata undeva intr-un spatiu atemporal sabii, cutite, iatagane, buzdugane, si toate au lovit in mine rand pe rand, in prezent si-n trecut, am luptat pentru viitor si sper ca am izbindit. Cuvinte, fapte, si singe siroaie pe cer, intre stele, cu sufletul meu, m-am cernut cenusa-fir de cuvant pe pamant, peste jerbe, lacrimi vioaie m-au calcat in picioare, siroaie, siroaie, am murit si-am renascut pe un cheu. Era departe, sub un cer de poveste, un minut era basm, urmatorul cosmar, pe-o punte subtire am apucat peste si in mine a fost primavara iar. Semet ridic capul, desi inca doare, si valul, si marea, au trecut peste os, m-au purtat prin tenebre, m-au ucis, si stupoare azi cuvantul razbate cu mult mai duios. Am crezut si-am sperat, mai apoi am murit, o intreaga cetate in picioare-am strivit, precum moarta-dar vie, precum vie-dar moarta, s-a inchis, s-a deschis dinspre cer parc-o poarta, m-am tarat, razbatut, iar acum sant aici. M-a durut foarte crunt si inca ma doare, nu-s singura pe pamant, desi asa simt, sant doar o simpla muritoare.